Patimirea Sfintilor Mucenici Teopempt si Teona
Imparatul Diocletian (284-305), in anul intii al prigonirii ce s-a facut de dinsul asupra crestinilor, mergind de la Roma, a intrat in cetatea Nicomidiei, unde a facut multi idoli si s-a inchinat lor; dupa citeva zile, a fost prins inaintea cetatii omul lui Dumnezeu, episcopul Teopempt, care a patimit la inceputul prigonirii facuta de marele pagin Diocletian, si fiind adus inaintea imparatului, a zis: "Nu sint dumnezei acei idoli de argint, de aur, de lemn sau de piatra, carora tu te inchini, pentru ca nu pot nici sa sufle, nici sa graiasca, nici sa faca ceva bine sau rau. Dumnezeul cel ceresc, Atotputernicul, a facut cerul, pamintul si marea, precum si toate cele ce sint intr-insele".
Acestea si multe altele graindu-le sfintul despre credinta crestineasca, s-a suparat imparatul si i-a zis: "Nu te-am chemat sa vorbesti multe cuvinte, ci ca indata sa incetezi vorba si sa aduci jertfa zeului Apolon". Sfintul Teopempt a raspuns: "Unor zei ca acestia eu niciodata nu voi aduce jertfa, nici ma voi teme de chinurile tale, caci este scris: Nu va temeti de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot sa-l ucida. Iar tu, avind putere asupra trupului meu, fa ceea ce voiesti".
Atunci imparatul a poruncit sa fie ars in cuptor episcopul, de viu. Deci, ostasii au aprins cuptorul de dimineata pina la amiaza, si sfintul episcop a zis catre dinsii: "Sa incetati putin si eu voi arata puterea Domnului Dumnezeului meu, pentru al Carui sfint nume se incinge acel cuptor, spre a ma pierde". Zicind aceasta, s-a aruncat in cuptorul cel foarte aprins si a sezut in mijlocul lui, iar aceia s-au dus, crezind ca el va arde si va pieri indata. Dar la miezul noptii, iesind sfintul barbat din cuptor si intrind in casa la imparatul, deschizindu-se toate usile singure, l-a desteptat si i-a zis: "Eu sint Teopempt, episcopul, omul lui Iisus Hristos, pentru ca n-am murit, dupa cum tu ai poruncit ca sa ma omoare si iata ca sint viu". Zicind acestea, s-a dus iarasi in cuptor; iar imparatul, vazindu-l pe sfintul si auzind cuvintele lui, s-a inspaimintat si a ramas ca un mut, de frica cea mare. A doua zi, chemind pe ostasii sai, le-a zis: "Ati aruncat pe crestinul acela in cuptorul cel ars, unde v-am poruncit?" Ostasii au raspuns: "Am facut, stapine, precum ne-ai poruncit; l-am aruncat si, arzind, a murit ieri".
Atunci Diocletian a pornit cu ostasii sai si s-a oprit inaintea cuptorului, dar a auzit pe sfintul episcop, cintind si binecuvintind pe Dumnezeu in mijlocul cuptorului celui arzind, si s-a mirat foarte mult.
Iesind sfintul din cuptor nevatamat, imparatul a zis catre cei de fata: "Vedeti ce putere are vraja crestineasca; caci am auzit ca in numele unui Iisus isi savirsesc farmecele lor". Deci a poruncit ca in acelasi ceas sa prinda un ciine si sa-l arunce in cuptor, vrind sa vada daca nu va arde ciinele, precum n-a ars episcopul cu minune; dar indata a ars ciinele. Vazind aceasta imparatul, a zis catre omul lui Dumnezeu: "Voi pune asupra ta mai multe chinuri, ca asupra unui necurat, de vreme ce te-am cunoscut ca esti inselator si vrajitor". Si a poruncit ca intr-o temnita sa fie inchis, fara a i se da nici piine, nici apa, pina in ziua in care avea sa-l judece inaintea poporului; si a petrecut omul lui Dumnezeu douazeci si doua de zile in aceasta temnita, fara hrana si bautura, intarindu-se de Dumnezeu.
Dupa trecerea acestor zile, imparatul a poruncit ostasilor sai sa mearga ca sa cerceteze daca se afla inca in viata crestinul acela. Ostasii, mergind la inchisoare, l-au gasit viu si cu fata vesela, ospatat ca la o masa imparateasca; apoi s-a suparat Diocletian si a scos din temnita pe fericitul episcop si, rupindu-si hainele de pe dinsul, a batut din palme, zicind: "Veniti si vedeti vraja crestineasca". Iar fericitul episcop a zis: "Pina cind, ticalosule, ai inima inchisa, si nu cunosti pe Dumnezeul cel adevarat, in Care eu cred? Acela mi-a dat mie putere si tarie. Cita vreme te voi birui, voi socoti nimic toate chinurile".
Imparatul, auzind de toate acestea, a poruncit sa-i scoata ochiul cel drept si sa-l puie in mina lui cea dreapta, si astfel sa-l duca iarasi in temnita. Acolo, rugindu-se sfintul, o lumina mare a stralucit in intuneric si indata ochiul sau s-a deschis, fiind intreg si sanatos ca si celalalt. De acest lucru instiintindu-se imparatul si vazindu-l, s-a miniat mai mult si a zis: "Ma jur pe imparatia Romei si pe marele Apolon, ca nicidecum nu ma voi odihni pina ce nu voi chema mai intii pe cel mai puternic vrajitor, care va putea sa-ti risipeasca toate mestesugurile si farmecele tale". Aceasta zicind, iarasi a poruncit sa-l duca in temnita. A trimis apoi scrisorile sale in toate partile stapinirii, ca, daca se va afla vreun vrajitor, care sa poata risipi farmecele crestinesti, sa vina la dinsul degraba si sa ia multe daruri si mare cinste. Deci a venit un vrajitor, anume Teona, care stind inaintea lui Diocletian, a zis: "Dupa porunca voastra imparateasca, am venit ca mai degraba sa dezleg crestinestile farmece, caci nu se va afla in mine nedreptate inaintea ta".
Aceasta auzind imparatul, s-a bucurat si a zis: "Este la mine in temnita un boier crestin, ale carui farmece de le vei dezlega, mare cinste vei lua". Teona i-a zis: "Sa faca crestinul acela vreo putere inaintea mea si eu voi risipi toate lucrarile lui".
Deci, veselindu-se imparatul de niste cuvinte ca acestea, a zis catre dinsul: "Eu as voi ca de la tine mai intii sa vad vreun semn". Teona i-a zis: "Sa se aduca aici un bou mai salbatic". Acela fiind adus, Teona a soptit niste cuvinte in urechile boului si indata boul a crapat in doua si fiecare parte era deosebita.
Atunci mirindu-se imparatul, a zis: "Cu adevarat tu esti destoinic pentru risipirea farmecelor crestinesti". Teona vrajitorul a zis catre imparat: "Asteapta putin si vei cunoaste prin minune lucrul ce s-a facut, imparate". Aceasta zicind, a poruncit ca sa-i aduca un cintar si a pus in el acele parti ale boului, umflindu-se amindoua deopotriva.
Deci a poruncit Diocletian ca sa aduca inaintea sa pe Sfintul Teopempt, episcopul, si, punindu-l impotriva vrajitorului, a zis catre dinsul: "Stiindu-te ca esti inselator si vrajitor, am chemat acest fermecator din partile Egiptului, voind sa cunosc cine din voi este mai puternic in fermecatorii".
Atunci Teona a zis catre episcop: "Doua mestesuguri ale farmecelor voi savirsi acum asupra ta si de nu te vor vatama, voi crede si eu in Dumnezeul tau". Deci, facind doua turte din faina fermecata, i-a dat episcopului sa manince; iar el, luind, le-a mincat si s-au indulcit in gura lui ca mierea, cu nimic vatamindu-l.
Vazind aceea Teona, s-a mirat si a zis: "Inca un mestesug de farmece minunat voi savirsi asupra ta si de nu te va vatama, voi crede in Dumnezeul tau".
Luind un pahar de apa, a pus intr-insul o iarba aducatoare de moarte si a chemat numele celor mai puternici diavoli, ca mai puternica sa-i fie otrava, apoi a dat-o sfintului sa bea; el bind-o, a ramas nevatamat.
Teona, cazind la picioarele episcopului, a zis: "Sint crestin si ma inchin Celui rastignit". Imparatul auzind aceasta, s-a tulburat foarte si a strigat, zicind: "Mari sint facerile de minuni ale crestinilor, care se fac cu vraji". Deci, a poruncit sa-i duca in temnita, unde sfintul episcop invatind credinta pe Teona, l-a numit Sinesie, adica "plin de intelegere", de vreme ce a inteles cu inima curata si a cunoscut pe Hristos Dumnezeu; apoi l-a botezat acolo.
A doua zi imparatul a poruncit ca pe sfintul episcop sa-l aduca inaintea sa si, plecindu-si grumajii, a zis catre dinsul: "Bucura-te, invatatorule al vrajitorilor", si-l sfatuia cu cuvinte multe spre paginatatea elineasca.
Nevrind sfintul sa jertfeasca zeilor, imparatul a poruncit sa-l intinda pe pamint, cu fata in sus si de patru lemne sa-l lege de miini si de picioare, apoi sa aduca o bucata mare de piatra dintr-un stilp sfarimat, pe care abia opt oameni puteau s-o duca si s-o puna pe pintecele sfintului. Dar rugindu-se sfintul episcop rugindu-se, indata acea piatra ce era pe pintece, singura ridicindu-se, s-a aruncat de la dinsul departe, ca de 15 coti.
Atunci Diocletian a poruncit sa-l spinzure de picioare, cu capul in jos si alta piatra grea sa-i spinzure de grumaji; deci a lasat pe sfintul spinzurat de dimineata pina la al treilea ceas din zi. Apoi a poruncit sa taie funia cu care sfintul era spinzurat de picioare, ca astfel, deodata cazind si capul sfarimindu-si de greutatea pietrei, iar grumajii rupindu-si, sa se sfirseasca. Aceasta facindu-se, sfintul episcop, cu puterea lui Dumnezeu, a stat drept pe picioarele sale.
Dupa aceasta tiranul a dat asupra lui hotarire de moarte, pe care sfintul cu bucurie a primit-o si cu glas mare a grait: "Bine este cuvintat Dumnezeu si Tatal Domnului Iisus Hristos, Care m-a invrednicit sa ajung aceasta zi, pe care in toata vremea o doream; deci ma rog, Tie, Doamne, pomeneste-ma si in acest ceas". Zicind aceasta, si-a plecat genunchii si i-au taiat capul, savirsindu-se in pace si in marturisirea Sfintei Treimi.
Dupa aceea a poruncit imparatul ca sa aduca inaintea sa pe Teona vrajitorul, care crezuse in Hristos si dupa ce n-a putut nici cu imbunari, nici cu ingroziri sa-l induplece la jertfele idolesti, a poruncit sa-l arunce intr-o groapa adinca, sa-l astupe cu tarina, apoi a adus cai ca sa calce pe sfint in groapa. Astfel, Sfintul Teona astupindu-se cu tarina si de picioarele cailor mult calcindu-se, a trecut catre Domnul.
Deci Sfintii Mucenici Teopempt episcopul si Teona, zis Sinesie, si-au savirsit nevointele lor cele mucenicesti de la Diocletian imparatul, in Nicomidia; imparatind peste toti Domnul nostru Iisus Hristos, Caruia, impreuna cu Tatal si cu Sfintul Duh, I se cuvine slava, in veci. Amin!