Cuvant la tarnosirea Sfintei Biserici

A invierii Domnului din Ierusalim.

Astazi praznuim sfintirea bisericii celei noi, mare si prea slavita din Ierusalim; nu aceea pe care imparatul Solomon a zidit-o la Muntele Moriah, ci cea prea minunata, pe care dreptcredinciosul imparat Constantin (306-337), impreuna cu cea vrednica de lauda mama a sa, Elena, a facut-o in muntele Golgota, locul cel spurcat curatindu-l de necuratiile idolesti, innoindu-l si sfintindu-l. Dupa patima cea de bunavoie a lui Hristos, dupa inviere si dupa inaltarea la ceruri, acel loc sfint pe care s-a savirsit mintuirea noastra era urit si intinat de oamenii cei uritori de Hristos. Mai ales Adrian, imparatul necurat (117-138), toate aceste sfinte locuri le-a batjocorit cu necurati idoli si jertfe. Si mai cu seama cind in locul celei mai frumoase cetati a Ierusalimului, cea risipita de Tit (79-81), a zidit cetatea in numele sau, numind-o Elia Capitolina, fiindca el se numea Eliu Adrian, atunci mormintul Domnului a poruncit sa-l astupe cu tarina si cu pietre, iar pe muntele acela unde Domnul s-a rastignit, a zidit o capiste spurcatei sale zeite Venera si a pus intr-insa idol, iar deasupra mormintului celui dumnezeiesc a pus un alt idol al zeitei. Si unde Mieluselul lui Dumnezeu s-a adus pe sine jertfa Tatalui pentru pacatele noastre, acolo se aduceau necuratele jertfe idolilor si se savirseau nelegiuite pacate. Asemenea si in Betleem, unde Cel preacurat din pintecele celei Preacurate s-a nascut, l-a pus pe idolul Adon, ca sfintul loc sa se spurce cu lucruri de rusine. Si unde era biserica lui Solomon a zidit o capiste idoleasca si a poruncit ca nimeni sa nu indrazneasca a numi cetatea aceea Ierusalim, ci sa o numeasca Elia. Acestea toate le-a facut vrind ca si pomenirea numelui lui Iisus Hristos sa o piarda pe pamint; pentru aceea i-a schimbat numele si cetatii in care Hristos a facut multe semne, si in locurile unde s-a nascut, unde s-a rastignit si s-a ingropat, a facut locuinte idolesti ca urmasii sa uite cu totul pe Hristos si locurile acelea, pe care au umblat picioarele lui Hristos, sa nu le mai pomeneasca niciodata. Insa ticalosul singur a pierit si locul cel sfint iarasi l-a proslavit Imparatul slavei, pentru ca a ridicat pe imparatul Constantin si pe mama sa Elena si pe acestia, luminindu-i cu lumina sfintei credinte, le-a pus in inima sfinta cetate a Ierusalimului ca sa o innoiasca si biserica prea frumoasa sa zideasca lui Dumnezeu in acel loc, pe care biserica trupului lui Hristos, cea risipita in trei zile, s-a zidit si pe toate sfintele locuri de spurcaciunile idolilor sa le curateasca si sa le sfinteasca.
   
Deci, a trimis binecredinciosul imparat Constantin la acest lucru pe sfinta maica sa Elena, cu multime de aur la Ierusalim, si a scris preasfintitului patriarh Macarie (314-333) ca sa adaoge sirguinta pentru zidirea bisericii.
   
Drept aceea, ajungind Sfinta Elena la Ierusalim, a risipit toate capistele idolesti, idolii i-a sfarimat si sfinta cetate de toate spurcaciunile a curatit-o si a innoit-o. Deci, a aflat Cinstita Cruce a Domnului si mormintul si aruncind tarina si pietrele cu care era astupat a intemeiat o biserica foarte mare pe acel loc si a ingradit cu un zid amindoua locurile acelea unde s-a rastignit Hristos si unde s-a ingropat, pentru ca nu erau departe unul de altul, dupa cum graieste Sfintul Evanghelist Ioan: "Si era la acel loc, unde s-a rastignit, gradina, si in gradina mormint nou". Deci, acolo a pus pe Iisus pentru ca mormintul era aproape, si pentru ca se apropia vinerea jidovilor, drept aceea a cuprins in zidirea unei biserici si Golgota si mormintul Domnului, si s-a numit biserica aceea Martirion, adica marturie. S-a numit asa ca o marturie a invierii lui Hristos, ca a murit si a inviat. A zidit Sfinta Elena si alte biserici in Betleem si pe Muntele Eleonului si in gradina Ghetsimani si la multe locuri sfinte, si le-a infrumusetat cu tot felul de podoabe. Insa biserica aceea de pe mormintul Domnului era mai frumoasa si mai mare decit toate, dar savirsirea ei chiar imparateasa Elena nu a vazut-o, pentru ca se intorsese la fiul sau si a raposat in Domnul, nesavirsita fiind Biserica, ca nu era cu putinta ca o zidire atita de minunata si mare sa se zideasca in putina vreme; abia in zece ani s-a zidit. Iar dupa ce s-a savirsit biserica, a poruncit dreptmaritorul imparat ca sa se adune episcopii din toate tarile in Ierusalim la sfintirea bisericii si era multa multime de arhierei adunati, din Vithinia, din Cilicia si Cappadocia, din Siria si Mesopotamia, din Finicia si Arabia, din Palestina, din Egipt, Africa, Thivania si din Persia a venit un episcop. Si credinciosi, multime fara de numar, din toata lumea s-a adunat, incit hotarele Ierusalimului nu-i incapeau pe ei. Si s-a sfintit Biserica Invierii lui Hristos in luna septembrie in 13 zile si tot Ierusalimul s-a innoit, la treizeci de ani ai imparatiei lui Constantin. Si au asezat sfintii parinti, cei ce acolo se adunasera, ca sa se praznuiasca ziua innoirii dupa cum facuse si Solomon. Ca precum Solomon in asezamintul cel vechi zidind acea biserica prea slavita, Sfinta Sfintelor, a legiuit ca in toti anii in aceasta luna a lui septembrie, in care ea fost sfintita, sa se praznuiasca innoirile ei de acest lucru si cum in Evanghelie se pomeneste: "Si era atuncea (Ioan 10, 22) sarbatoarea innoirii Ierusalimului, asa sfintul si intocmai cu apostolii imparat Constantin zidind darul cel nou ca o a doua Sfinta a Sfintelor, a hotarit, impreuna cu sfintii parinti, ca sa fie praznuita innoirea bisericii celei mari din Ierusalim, care este mama a tuturor bisericilor, de toate bisericile din toata lumea.
   
Deci, sa praznuim, multumind lui Hristos Dumnezeu, Celui ce, cu patima Sa si cu invierea, a innoit toata faptura si a curatit biserica sa cea sfinta de spurcaciunile idolesti. Sa ne innoim si noi, fiind biserici ale Dumnezeului Celui viu, lipsindu-ne de omul cel vechi si intru cel nou imbracindu-ne. Sa ne abatem de la rautatile noastre cele invechite in noi si sa facem lucruri bune, incepind a umbla in innoirea vietii, ca precum oamenii in innoirea bisericii celei facuta de mina, asa ingerii sa praznuiasca biserica noastra cea sufleteasca nefacuta de mina, pentru ca face bucurie in ceruri ingerilor, pacatosul cel ce prin pocainta se innoieste. De aceasta singur Cel ce nu voieste moartea pacatosilor se bucura de pocainta si intoarcerea catre facatorul ingerilor Hristos Dumnezeul nostru, caruia se cuvine slava in veci. Amin.