Dupa infaptuirea pacatului...

(...)
Si-a intors urechea Sa de la mine, ca sa nu-mi mai auda suspinul.
Gura Lui nu mai cauta sa-mi vorbeasca.
Palmele ce ma tineau, nu le mai simt peste mine.
Te strig in ape, ca poate imi va raspunde Adancul.
Te chem de pe munti, poate imi va raspunde Inaltul.
Alerg peste campii, poate o sa ma zaresti...
Si secata de departare, cad. Invinsa sunt, si-s cuprinsa de teama. Am ramas singura, ca la inceput. As putea sa continui sa te caut - poate ca Adancul, se va indura de mine si-mi va raspunde; sau poate ca Inaltul - va cobori in mine, si-mi va sopti ca Tu o sa ma zaresti, cazuta pe campie. Da, as putea, insa imi lipseste Nadejdea! Iar cand ai plecat, mi-ai luat cu Tine, darul ce mi l-ai facut la inceput: Rabdarea.  Nu credeam ca o sa mai cad, nici asa de  repede, nici atat de rau, nici chiar acum...
Dar Tu, inca nu vrei sa ma auzi, inca mai zabovesti cu raspunsul Tau... Te astept sa vii sa ma ridici. Trimite-mi, te rog, Rabdarea - si te voi astepta veacuri.

Da-mi mana Ta, Iisus, sa Ti-o sarut,
Te-am asteptat, si Te-am dorit, si am crezut!
Am fost departe de liman, m-am ratacit
in drumul meu fugar,
si nestiind ce sa mai fac
Te-am asteptat, te-am asteptat.
Erai la doi pasi inapoi, nu te-am vazut,
Cand glasul Tau mi-a spus soptit
Sa ma opresc, sa ma opresc...
Ca te-am pierdut!

Si-acuma dorul meu te cheama, din zi in zi mereu,
Tu-astamperi setea mea, Tu dulce Dumnezeu!