Parintele Arsenie Boca
Pentru ca Parintele Arsenie Boca este atat de aproape de inimile noastre, iar mormantul sau este aici, in judetul nostru la Manastirea Prislop, incercam cu ajutorul lui Dumnezeu si rugaciunile Parintelui sa-i dedicam o sectiune din site-ul nostru unde vom posta diferite materiale legate de viata si activitatea sa, de invataturile sale, fotografii si marturii.
Parintele Arsenie Boca s-a nascut la 29 septembrie 1910 din parinti crestini ortodocsi, Iosif si Crestina, in satul Vata de Sus din Tara Zarandului, in partea de sud a Muntilor Apuseni, sat ce apartine comunei Vata de Jos.
Acestia au dat fiului lor numele de Zian Valean. Zian, un nume rar, vine probabil de la Sanzian, ziua nasterii Sfantului Ioan Botezatorul, sarbatorita la 24 iunie.
Iosif Boca, nascut la Brad pe 24 februarie 1881, din parintii Petru si Teodora Boca, exercita meseria de pantofar. Crestina, nascuta la Vata de Sus pe 30 octombrie 1892, din parintii Gligor Popa si Pascuta Maris, era casnica. in registrul de stare civila al comunei Vata, casatoria dintre Iosif si Crestina este inscrisa la 7 noiembrie 1909. Au locuit la Bujoara, un deal al satului Vata de Sus, unde bunicul matern, Gligor Popa, avea o proprietate.
Despre tatal sau, Parintele Arsenie a amintit ca a plecat in America si a lipsit in perioada in care mama Sfintiei sale era insarcinata cu el, nefiind astfel deranjata nici psihic, nici fiziologic de sotul Iosif. Preocuparea ei era mai ales rugaciunea adresata Maicii Domnului, inaintea icoanei din casa sa, mult iubita de Zian.
Cat a stat Iosif Boca in America, ca sa castige cativa dolari, cum faceau atunci multi romani din Transilvania, nu stim. Dar cu siguranta n-a stat prea mult. In 1913 s-a nascut sora parintelui, Viorela Miuca, o fetita care a murit in acelasi an. Mormantul ei se afla chiar in biserica din Vata de Sus, in partea dreapta, in spatele stranei cantaretilor. Dupa parerea localnicilor, actuala biserica a fost construita pe locul uneia mai vechi si mai mici, si astfel mormantul fetitei a fost inclus in biserica.
Copilaria lui Zian se va fi desfasurat ca a tuturor copiilor de la tara din vremea aceea. Nu erau jucarii, nu era radio, nu era televizor sau calculator.
In autobiografia scrisa la Siguranta din Ramnicu-Valcea in iulie 1945, Parintele Arsenie scrie ca a facut scoala primara si liceul in oraselul Brad, din judetul Hunedoara. Din informatiile existente in dosarul de urmarire al Parintelui Arsenie reiese ca de la varsta de sapte ani ar fi facut scoala primara acasa, primele trei clase cu invatatorul Vasile Cruciu si clasa a IV-a cu Pavel Lugar. Cert este ca a fost timp de opt ani elev al Liceului National Ortodox Avram Iancu din Brad.
Liceul National Ortodox Avram Iancu din Brad, a fost infiintat in anul 1869 din indemnul inalt Prea Sfintitul Andrei Saguna, Mitropolitul Ardealului, care i-a daruit in 1870 suma de 2000 de florini, importanta pentru acele vremuri. La inceput scoala a fost gimnaziu ortodox de patru clase, apoi liceu de opt clase.
In 1945, la Ramnicu-Valcea, Parintele Arsenie a scris ca a ramas orfan de tata cand el a intrat in cursul superior de liceu. Asta ar insemna ca Iosif Boca a murit prin 1925. Pe de alta parte, intr-o alta declaratie, scrisa in iunie 1948, cand era arestat la Fagaras, Parintele afirma ca tatal sau a murit in 1920. Nu este exclus ca sub teroarea din anchetele Securitatii sa fi gresit anul. Dupa parerea invatatoarei Marina Vuzdugan din Vata de Jos, Iosif Boca a fost inmormantat la Brad, in urbea sa natala.
Din informatiile oferite de Mihut Iovu, fiu al satului Vata de Sus, care a cercetat arhivele, reiese ca printr-o sentinta a Tribunalului din Arad, casatoria dintre Iosif si Crestina Boca s-a desfacut in 1922. Mama parintelui s-a recasatorit in satul Halmagiu, sub numele Darau si acolo va trece la Domnul pe 6 decembrie 1951.
In cursul liceului, adolescentului Zian Boca i-au placut foarte mult matematicile, fizica, religia, desenul si muzica. Terminand liceul si luand bacalaureatul la prima prezentare, inclina spre stiintele pozitive. Din acelasi dosar de urmarire reiese ca si-a luat bacalaureatul la Deva.
Daca ar fi avut avere sau ar fi garantat tutorii pentru el, intra la Aviatie, la Cotroceni. N-a avut sustinere financiara, astfel ca a biruit inclinatia contemplativa sau speculativa si In 1929 s-a inscris la Academia Teologica din Sibiu, care era pe atunci scoala superioara cea mai accesibila tinerilor ardeleni cu posibilitati materiale reduse. Era sustinuta de Mitropolia Ardealului, care-si pregatea aici viitorii preoti si acorda burse si ajutoare studentilor merituosi.
Dintre profesorii de teologie ai Parintelui Arsenie amintim pe Nicolae Colan, care in 30 aprilie 1929, va fi ales Episcop de Cluj, pe preotul Nicolae Terchila, pe preotul Nicolae Neaga si pe parintele Dumitru Staniloae, cu care va colabora la traducerea si tiparirea primelor patru volume din Filocalie.
Tanarul Zian Boca se remarca repede intre colegii sai prin seriozitate si aptitudini deosebite, printr-o viata ascetica si traire religioasa, care-i vor atrage numele de Sfantul, dar nu in ironie, ci bazat pe virtutile si capacitatile sale. Teza de licenta la Academia Teologica rezuma stradaniile sale spre desavarsirea interioara a omului si purta titlul: Incercari asupra vietii duhovnicesti.
Zian Boca a fost in anul III si IV infirmierul Teologiei si a beneficiat de o camera separata, cu un mic grup sanitar in hol. Aici putea studia in liniste si se putea ocupa si de talentul sau la desen si pictura. Cand Zian Boca era student in anul IV, in 1932-33, a avut ca profesor si pe tanarul Nicolae Popovici, intors de la studii in strainatate, unde fusese trimis de Mitropolitul Nicolae Balan. Nicolae Popovici a predat la Catedra de Dogmatica si Apologetica, mai apoi si Omiletica, fiind hirotonit diacon celib la 1 septembrie 1929 si mai apoi ales Episcop al Oradei.
Intre tanarul profesor si studentul Zian Boca s-a legat un sentiment de pretuire deosebit, fapt concretizat in propunerea facuta de profesorul Nicolae Popovici catre Mitropolitul Nicolae Balan de a-i acorda o bursa si a fi trimis la Academia de Arte Frumoase din Bucuresti, spre a-si desavarsi prin studii talentul artistic si a deveni pictor.
A terminat Teologia in 1933. Mitropolitul Nicolae Balan, afland de talentul sau la desen si pictura, l-a trimis anul urmator la Academia de Arte Frumoase din Bucuresti, pe care am terminat-o in cinci ani, in perioada 1933-1938. Profesori principali a avut pe Francisc Sirato, Costin Petrescu si Francisc Reiner, ultimul profesor de anatomie la Facultatea de Medicina. Profesorul Costin Petrescu i-a incredintat tanarului diacon Zian Boca pictarea scenei privitoare la Mihai Viteazul de la Atheneul Roman. La Bucuresti a audiat si cursurile de mistica crestina pe care profesorul Nichifor Crainic le tinea la Facultatea de Teologie.
In 1935, Zian Boca, in calitate de absolvent al Teologiei si candidat la preotie, a fost facut Citet si Ipodiacon, cum se obisnuia la Sibiu. Citet si Ipodiacon se acorda numai printr-o rugaciune a ierarhului, episcopului. Acestea nu fac parte din Taina Hirotoniei. Hirotonia intru diacon a avut loc la 11 septembrie 1936.
Inainte de hirotonie toti candidatii sunt indatorati sa se marturiseasca la duhovnicul randuit pentru aceasta, care da o dovada de marturisire si de vrednicie pentru hirotonire. Dovada de marturisire i-a dat-o lui Zian Boca Parintele Mihail Neagu.
A terminat Belleartele in 1938. A facut anul de practica la o biserica din Bixadul Oltului, zugravita in fresca impreuna cu profesorul sau, Costin Petrescu. Pe 12 martie 1939 a plecat, trimis de Mitropolitul Nicolae Balan, in Sfantul Munte Athos, ca sa deprinda calugaria de acolo. S-a intors in tara pe 8 iunie 1939.
De la Athos, Parintele Arsenie Boca si Parintele Serafim Popescu au adus manuscrise ale Filocaliei, pe care apoi Parintele Dumitru Staniloae le-a tradus si le-a tiparit, fiind ajutat de Parintele Arsenie, pe care l-a si numit Ctitor al
Filocaliei romanesti. Primele patru volume au aparut in mare masura gratie Parintelui Arsenie, care a transcris in romaneste traducerea, cu scrisul sau inconfundabil, a facut macheta copertilor si a asigurat prin multe abonamente printre credinciosii de la Sambata tiparirea si difuzarea Filocaliei.
In toamna lui 1939, Parintele Arsenie a mers la Chisinau, in Basarabia, unde a invatat tehnica metalo-plastiei in pictura. In Vinerea Izvorului Tamaduirii, dupa Pastile anului 1940, a fost tuns in calugarie primind numele Arsenie. Era atunci primul si singurul calugar la Manastirea Brancoveanu Sambata de Sus, judetul Fagaras.
In ziua de 10 aprilie 1942, la Praznicul Izvorului Tamaduirii de la Manastirea Brancoveanu, parintele ierodiacon Arsenie va fi hirotonit Ieromonah (preot monah), de catre Mitropolitul Nicolae Balan, in cadrul unei Sfinte Liturghii solemne, inconjurat de un sobor de preoti, intre care Protopopul Virgil Nistor din Brasov si preotul Mihail Neagu din Sibiu, care i-au fost nasi de hirotonie. Tot atunci, in asistenta multimii de credinciosi, Mitropolitul l-a instituit ca Duhovnic si Staret al Manastirii Brancoveanu.
Indata dupa hirotonie, ca preot, ca duhovnic, ca staret, va incepe cu putere si duh apostolesc si chiar prorocesc, miscarea unica de la Sambata, de redesteptare religioasa si morala a credinciosilor, reusind in scurt timp sa adune in jurul sau ucenici, dintre care unii vor deveni preoti, altii monahi si monahii.
A fost arestat prima oara in iulie 1945 la Manastirea Bistrita de Valcea si anchetat la Ramnicu-Valcea, transferat apoi la Siguranta Generala din Bucuresti. Din dosarul de urmarire a Parintelui Arsenie Boca reiese ca a fost eliberat din arestul Sigurantei Generale din Bucuresti in jurul datei de 30 iulie 1945, la ordinul Ministrului Afacerilor Interne, acuzatiile care-i fusesera aduse fiind complet nefondate. In continuare, a fost urmarit si supravegheat pana la sfarsitul vietii.
Parintele a mai fost arestat si anchetat la Fagaras si Brasov in 1948. In noiembrie 1948 a fost mutat de la Sambata la Manastirea Prislop din Tara Hategului, judetul Hunedoara. in 1951 a fost luat de la manastire si trimis pentru mai mult de un an in lagarele de munca fortata de la Canalul Dunare-Marea Neagra.
In noiembrie 1955 a fost iar arestat si anchetat la Timisoara. A fost inchis la Jilava si Oradea, de unde a fost eliberat in aprilie 1956. In 1959 a fost scos abuziv din monahism si i s-a interzis sa slujeasca la altar. A fost apoi angajat ca pictor la Atelierele Patriarhiei de la Schitul Maicilor din Bucuresti. A pictat la Biserica Sfantul Elefterie si la Biserica Boteanu din Bucuresti si la Biserica din satul Bogata, judetul Brasov. Din 1968, timp de 15 ani a pictat biserica din satul Draganescu. Mii si mii de oameni l-au cautat mereu pentru sfat si indrumare.
A trecut la Domnul pe 28 noiembrie 1989, la Sinaia, unde avea un mic atelier, intr-o casa unde cateva maici de la Prislop amenajasera un asezamant monahal.
A fost inmormantat pe 4 decembrie 1989 la Manastirea Prislop.