Sa spuna Primavara!
- A rasarit iarba, copacii au inflorit, aud cum o furnica duce vestea la o sora de-a ei. Gaze, musculite si alte ganganii, striga-n departare:
- Vine Primavara, vine Primavara!...
- Primavara? Cine-i aceasta Primavara, de care se bucura toata natura? As vrea sa o cunosc si eu!
Vantul adie aerul caldut - dar indraznet, caci fara sa ma intrebe ceva, ma apuca de brat si-mi zice:
- Nu sta, vine Primavara, haide s-o intampinam!
Astfel, trecuram peste campii inverzite, peste ape limpezi... ce urme frumoase lasa Primavara; cu atat mai mult ea trebuie sa fie si mai frumoasa, mi-am spus in gandul meu. Ajungem la poala unor dealuri, unde se zarea o multime: erau gazele, furnicile, pasarele si multe animale de pe pamant, ce venisera sa-si intampine Mireasa-Primavara.
Vantul m-a purtat pana inaintea ei.
- Un suflet, ... primul suflet sosit! Bine ai venit - imi spune.
- Bine am venit? Dar am fost tot timpul aici, bine ai venit tu, caci tu trezesti totul la viata.
- Da, esti aici acum, ai fost inghetat, insa acum vei renaste la o viata adevarata.
Ciudata aceasta Primavara, imi vorbeste cu spuse greu de inteles. Dar ce frumoasa e! Ochii ii sunt numai viata, iar vorbele ei au putere.
- Hai, vino... si ma trezii intr-un lacas, unde Primavara imi facu cunostiinta cu surorile ei: Vara, Toamna si Iarna. Imi povesti cat de bine se inteleg ele ca surori, pentru ca au acelasi Prieten si Stapan. Erau negrait de frumoase... Parca citindu-mi gandurile, Primavara adauga:
- Nu te uita la frumusetea noastra vremelnica , caci este Unul la care trebuie sa te uiti. El are aceste frumuseti, si mult mai mult: El are stralucirea!
Probabil doreau sa fie modeste, caci cine ar putea sa fie mai frumos decat ele?
Dar, ma trezi inaintea unui Curcubeu, iar in ochi imi lumina o strucire TOTALA.
- Cine esti? - intrebai tremurand...
- Sunt Cel ce ti-a facut si trimis in fiecare an, cate un anotimp - ca sa te bucuri de ele, si sa iti marturiseasca dragostea Mea. Sunt Dumnezeul tau, Sunt Cel ce te astept inca din Vesnicie.
- Iata-ma Dumnezeul meu, am venit!
Dar, cand m-am aruncat la picioarele Domnului meu, m-am trezit: a fost un vis?
Doamne, esti numai un vis?
Si pe obraji imi cad primele lacrimi pentru Domnul.
Nu, nu e doar un vis, lacrimile exista, Dumnezeu este viu!... Sa spuna Primavara, caci e mai curata!