Dorinta sufletului meu

Mi-am intrebat sufletul - daca doreste sa fie o lacrima.
Si mi-a raspuns ca lacrima trece, se uita, iar el nu doreste aceasta.
Mi-am intrebat sufletul - daca vrea sa fie o frunza.
Si mi-a raspuns ca frunza se usuca, apoi cade, iar el nu doreste aceasta.
Atunci, poate sufletul meu ar dori sa fie o farama din acest pamant bogat.
Dar el mi-a raspuns ca pamantul nu va reusi niciodata sa se inalte si sa patrunda-n Cerul Sfant.
- Cu siguranta, draga suflete, ca doresti sa fii o pasare!
Dar el, imi spune ca pasarile obosesc, cad si pier...
Si am fost nelinistita pentru ca sufletul meu nu dorea nimic din acestea toate.
- Atunci, ce doresti,  suflete al meu?
- Doresc sa lasi Duhul lui Dumnezeu in tine, pentru ca El nu e ca lacrima sa treaca, nu e ca frunza sa se ofileasca, nu e ca pamantul sa nu se poata inalta... si nici macar ca pasarea sa oboseasca.
- Doar atat imi ceri?
- Atat si mult mai mult: te doresc pe tine!

"Ma-ndrept spre Vesnicie,
Din zi in zi mai mult,
Si-astept cu bucurie
Mirele meu cel Sfant".