Poti!

Poti vorbi frunzelor, dar numai ca sa-nveti de la ele ca totu-i trecator; poti sopti vantului, dar numai ca sa vezi cum el, iti va conduce glasul spre Cer. Poti spune Cerului, durerea ta, si el te va asculta pana-n zorii diminetii tale. Poti sa asculti marea, dar numai sa intelegi soaptele ce se ascund in adancuri... Dar poti sa ii spui multe si omului, multe din suspinul si alergarile tale, insa iti dai seama ca povara lor ingreuneaza sufletul lui, si te opresti.Te intorci din "drumul vorbelor",  din "mersul ascultarii", si rostesti cu inima si glasul indreptate spre Univers, acolo unde te-ai intalnit pentru prima data cu Iertarea, si spui (ca si Traian Dorz):

Intareste-mi astazi, pacea si credinta,
Sa raman statornic si-n durerea grea;
Ca-ncercari si chinuri ce-mi strapung fiinta,
trec intai prin Tine, prin Fiinta Ta.