Tu, Candela Aprinsa

Tu, Candela aprinsa,
Tu, Ruga neancetata,
Tu, Soare-al Vesniciei,
Tu, Dragoste uitata...
Tu, Cugetul meu vesnic,
Tu, Mirele meu bland,
Izvorul meu de lacrimi,
Si Gandul meu din gand.

V-am ingropat departe
De sufletul meu, ... jos,
Am adunat comori din lume,
Crezand ca-i de folos.

Si-acuma obosita, alerg inspre mormant,
Sa caut, sa sap tot ce-am ingropat.
Si plang si suspin, ma rog ne-ncetat,
Sa capat comori ce eu le-am lasat.

(...)
Se crapa de ziua, roua se iveste
Pe fire de iarba in picuri luceste.
Cerul e senin cu raze de soare,
Pe nouri de lacrimi, o, cine-mi apare?

Caci vad cum usor se-ndreapta spre mine,
Un inger cu slava si daruri - o mie.
E Domnul Blandetii, Cel ce mi-a redat,
Comoriile vietii ce le-am ingropat.

Apoi ma saruta cald si imi spune:
"Copile iubit, te-ai intors iar la Mine!
Esti binevenit, erai asteptat,
Ingerii-n ceruri canta, caci ai fost salvat".

Si-mi picura-gene lacrime de crin,
Si strig ne-ncetat lui Iisus:
Parinte, o Doamne, esti asa de bun,
Cum am putut eu, sa te las?

M-ai primit Iisuse, sunt un fericit,
Sufletul meu canta, caci Tu l-ai iubit.
Voi ramane vesnic langa Tine acum,
Tu esti totul Doamne, esti tot ce am mai bun.