Darul lacrimilor

O lacrima are intodeauna radacini mai adinci decit un zimbet, spunea Emil Cioran... Care dintre noi nu a plis? Am plis de durere, de intristare, de dor, de emotie sau de bucurie....sunt multe feluri de lacrimi. Lacrimile copilariei, lacrimile adolescentei, lacrimile impovarate de responsabilitatiile zilnice, lacrimile bucuriei , lacrimile naejdii, lacrimile dorului care cheama amintirile... Aceste lacrimi ne-au curs pe obraji macar o data de-a lungul vietii. Cind am citit pentru prima data ca lacrimile pe obrazul cuiva sunt un privilegiu nu am inteles de ce.... a trebuit sa pling mai intii, pentru ca astazi sa binecuvantez toate acele lacrimi...Lacrimile sunt dreptul cel mai sfint al celui ce sufera si mai ales al celui zdrobit de iubire…
Iata in continuare o frumoasa istorioara despre lacrimi luata din Patericul Egiptean:
"Un frate l-a intrebat pe un batrin oarecare, zicind: Spune-mi mie, parinte, ce voi face, ca doreste sufletul meu lacrimi si nu am, ca-mi este inima foarte impietrita pentru umilinta, macar ca citesc vietile Sfintilor Parinti sau le aud; si nicidecum nu-mi pot umili inima, si foarte scirbit e sufletul meu de aceasta. Batriul i-a raspuns: Fiii lui Israil dupa 40 de ani au intrat in Pamintul Fagaduintei, in care, daca au intrat, nu s-au mai temut de razboaie. Asa si noua ne-a poruncit Dumnezeu, sa ne mihnim si sa ne scirbim pentru mintuirea noastra. Caci scris este : cu multe scirbe ni se cade sa intram intru Imparatia Cerului, iar fara de scirbe, nu vom putea intra in Pamintul Fagaduintei. Asculta, fiule, sa-ti spun o istorie a unui tinar. Era un tinar care, dorind viata calugareasca, a mers la Muntele Nitriei si acolo s-a facut calugar. Si era chilia lui aproape de chilia unui frate, pe care il auzea in toate zilele plingindu-si cu mare tinguire si lacrimi pacatele sale, iar inima lui era impietrita si nu-i venea umilinta, nici lacrimi ca sa poata plinge. Deci se intrista pe sine, zicid: Nu vrei, ticaloase, sa plingi si sa versi lacrimi pentru pacatele tale acum, pina ai vreme, si esti fara de simtire si nebagator de seama ! Sa stii ca daca nu vrei sa plingi, eu te voi face si te voi invata sa plingi! Si avea el o funie tare, impletita; si luind acea funie, se dezbraca de haine si se batea cu funia peste spatele gol, pina cind i se ranea foarte trupul lui si nu mai putea suferi, si atunci incepea sa plinga. Iar acel frate, care era aproape de dinsul cu chilia, luind seama ce face si vazindu-l de multe ori facind asa, batindu-se si insusi muncindu-se, se minuna foarte. Si a inceput a se ruga lui Dumnezeu ca sa-i arate daca este placut lui Dumnezeu lucrul acelui frate, care se bate el insusi si se munceste asa. Si i-a aratat lui Dumnezeu. Intr-o noapte, in vis, l-a vazut fiind in ceata mucenicilor, purtind cununa muceniceasca pe cap si il arata lui cineva cu degetul, zicind: Vezi, iata mucenicul cel bun, care rabda pentru Hristos! Acesta, impreuna cu mucenicii fiind primit, s-a incununat. Asa si tu, fiule, sileste-te pentru Hristos sa patimesti si sa rabzi toate scirbele ce ti se vor intimpla, si asa nu numai umilinta si lacrimile pe care le doresti ti le va da Dumnezeu, ci si cu cununa muceniceasca te va incununa." Plingi, rabda si bucura-te de ele, darul lacrimilor nu-l primesc decat sufletele sincere! Adesea cele mai mari incercari ale vietii devin cele mai mari binecuvintari ale ei. Asa ca nu uita de stergarul rabdarii! Trebuie sa ne rugam dar si noi ca psalmistul: ,,Doamne strange lacrimile mele in burduful Tau !”  Rabdarea iti largeste sufletul!..