Viata - un dar de la Dumnezeu

Ce nu face omul pentru viata lui atunci cind este in pericol?!
In Vechilul Testament, in cartea Iona, gasim o relatare despre o corabie ce a fost surprinsa de furtuna pe mare. Corabierii, cind au vazut pericolul, s-au infricosat si au strigat fiecare la dumnezeul lui. Mai tirziu, ei au strigat intr-un glas catre Adevaratul Dumnezeu - Dumnezeul lui Iona - ca Acesta sa aiba mila de ei, pentru ca sa nu piara. In disperarea lor de a nu pieri, ei au aruncat in mare incarcatura din corabie, spre a o face mai usoara.
La fel au facut si marinarii descrisi in Faptele Apostolilor, cap. 17, 13-44.
Din aceste relatari, reiese clar cit de pretioasa este viata. Fara de ea nu putem face nimic. Marinarii au inceput sa-si sacrifice bunurile materiale in efortul de a-si salva viata. Pe acelea le putem inlocui, dar viata, nu.
E trist si ingrijorator totodata ca sunt si oameni care nu pun pret pe viata lor. De exemplu, cine nu stie astazi ca fumatul este daunator, cind chiar pe pachetul de tigari scrie lucrul acesta? Cine nu stie efectul drogurilor, al alcoolului si al desfriului? Si totusi milioane de oameni isi pierd viata anual din cauza acestor vicii.
Viata este un dar de la Dumnezeu (Ps. 36, 9). O data pierdut acest dar, nu mai poate fi restabilit prin nici un mijloc omenesc.
Viata este o sursa de bucurie, atunci cind o traim in mod intelept si nu dupa poftele firii pamintesti, ci dupa voia lui Dumnezeu ( 1 Petru 4, 2). "Anii vietii noastre se ridica la saptezeci, iar pentru cei mai tari, la optzeci" (Ps. 90). Multi dintre noi insa s-ar putea sa nu mai ajungem la virsta aeasta...De aceea sa pretuim indemnul Sfintei Scripturi, care zice: "Azi este ziua mintuirii, miine..." Viata paminteasca este scurta; timpul in care putem lucra ca sa dobindim viata cea vesnica este limitat. Satan incearca sa-i tina pe oameni atit de ocupati cu bunurile materiale, incit sa nu-si mai faca timp pentru a asculta glasul lui Dumnezeu care spune:"Rascumparati timpul. caci zilele rele sunt" (Efeseni 5, 15-17). Cit de important este sa traim viata cu intelepciune si sa nu ne-o irosim cu lucruri desarte! (Ps. 90, 12, Ps. 37, 27-29)
Sfinta Scriptura ne spune ca fiecare lucru isi are timpul lui (Ecl. 3, 1-8). Din nefericire, astazi traim intr-un timp care ne da, in primul rind, motiv sa plingem. Massmedia e plina de stiri deprimante. Ne ingrozim cind auzim de tineri care se drogheaza, care se prostitueaza, care ucid; de parinti care abuzeaza de copii lor, de copii infometati ce dorm prin canale, de parunti abandonati prin azile de batrini, etc. Unii isi distug viata cu propriile miini, altii cauta sa-si salveze viata distrugindu-o pe a altora. Din toate aceste tragedii putem inselehe ca astazi nu este timpul sa dam prioritate risului.
Plingem noi oare pentru ceea ce se intimpa in jurul nostru? Ne doare cind vedem oameni care neaga existenta lui Dumnezeu prin vorbele lor? Ne rugam pentru viata semenilor nostri, dau traim numai pentru noi si ne zbatem numai pentru viata noastra? daca ar veni moarte zilele acestea, ce va fi de sufletul nostru si ce raspuns vom da Dreptului Judecator? daca viata noastra nu e dupa voia lui Dumnezeu, sa ne intoarcem astazi le El si sa spunem: "Da, Doamne, vin sa fac voia Ta!". Fiind astfel implinitori ai cuvintului lui Dumnezeu, sa ne predam inima, vointa si viata in miinile Domnului Iisus Hristos, Mintuitorul si Rascumparatorul nostru.
Avind in fata pilda vietii si a mortii Sfintului Apostol Pavel, a Sfintei Maria Magdalena, Maria Egipteanca, a Fericitului Augustin si a altora, sa ne gindim ce viata au avut acestia inainte de a-L cunoaste pe Domnul Iisus si cum s-au schimbat ei dupa ce L-au primit ca Domn si Mintuitor al lor.
Sa privim, dar, la sfirsitul lor de vietuire, si nu la felul cum si-au inceput viata- Desi majoritatea oamneilor incep bine, multi sfirsesc rau.
Vazind care este valoarea vietii daruite noua, oamenilor, de Dumnezeu, sa ne facem "ochi" pentru cel orb, "picior" pentru cel schiop, "mina" pentru cel ciung, "ureche" pentru cel surd si "gura" pentru cel mut. Numai inlaturind spinii din calea aproapelul nostru, facindu-i sprijin si cind se asteapta si cind nu se asteapta, ne vom putea bucura impreuna cu el si de viata aceasta si de viata cea vesnica.
Multumim lui Dumnezeu pentru darul Sau cel mai de pret: viata.