Cer nou
Grait-am ieri cu Domnul Dar, n-ai plecat!
In lacrimi si i-am spus: Ba inca, cu pasul Tau curat,
De noi cum nu Ti-e sila Te-ai coborat din ceruri
Preascumpul meu Iisus? In iadul meu spurcat.
Cum nu-ti intorci Tu fata Cu Harul Tau, pe mine
Cu sila de la noi, De tot m-ai curatit,
Si cum mai vrei sa suferi Cu raza Ta, tot chipul
Faptura din noroi? Tu mi l-ai stralucit.
Cum vrei sa calce-n lume Cu focul Tau, pe mine
Piciorul Tau curat, Cel rece m-ai aprins,
Cel care peste aripi Si peste saracia
De ingeri a calcat? Mea goala ai intins.
Cum, poate preacurata Un colt al hainei Tale,
Stapane, n-o feresti, Si m-ai facut bogat
In tina omeneasca Mi-ai dat inel, coroana
Sa nu Ti-o murdaresti? Porfira de-mparat.
Cum poti sa suferi Doamne Mi-ai incaput in suflet
Miros de putregai, Tu, cer neincaput,
Cand ai tamaie dulce Si sufletul meu iata,
A crinilor din Rai? Tu cer nou l-ai facut.
Cum suferi bezna noastra In sufletul meu astazi
Tu soare stralucit, Tu insuti locuiesti,
Cum poti sa rabzi ocara, Cu Maica Preacurata
Tu Doamne preaslavit? Cu ostile ceresti.
Si cum fiind caldura Si pentru toate acestea
Iubirilor ceresti, Iisuse preaiubit,
In iadul meu Stapane In cerul meu din suflet,
Tu vrei sa locuiesti? Sa fii mereu slavit!
Ca Petru, ani de-a randul
Te-am izgonit mwereu,
“Iesi de la mine Doamne
Ca pacatos sunt eu!” ZORICA LATCU