Tu zici: Sunt crestin si te multumesti cu asta?

Zilele acestea am citit cateva meditatii ale Sf. Teofan Zavoratul, m-au pus insa pe ganduri urmatoarele randuri:
Tu zici: Sunt crestin si te multumesti cu asta. Aceasta e prima amagire  sa-ti insusesti darurile si fagaduinta crestinismului, insa fara nici o grija pentru a inradacia in tine adevaratul crestinism; sau sa-ti adaugi ceea ce nu poti dobindi decit prin virtutea si vrednicia cea din launtru. Arata-ti singur ca e o amagire sa nadajduiesti intr-o simpla denumire, ca Dumnezeu poate ridica fiii lui Avram si dintr-o piatra si ca poate lua fagaduinta de la tine oricand, atata vreme cit cele de trebuinta pentru a avea parte de ea nu sunt indeplinite degraba. Mai ales, cauta sa intelegi ce inseamna a fii crestin, uneste-te cu acest ideal si vei vedea cit tine aceasta proptea a orbirii tale.
Cred in Dumnezeu si sunt crestin ortodox. Asa spun majoritatea rominilor pe care ii intilnesti pe strada. Acum 18 ani, ma uitam la un televizor amarit, alb negru, cum tineretul rominiei, striga in Piata Universitatii din Bucuresti si in fata catedralei din Timisoara;  Exista Dumnezeu, Dumnezeu este cu noi. Atunci in viata mea s-a intimplat ceva, mi-am dat seama ca nu-i deajuns sa spun, cred in Dumnezeu si sunt crestin ortodox. In viata mea a avut loc o schimbare, in viata multora din tinerii de atunci nu s-a schimbat nimic.
Intilnesti astazi oameni care sunt ingrijorati doar de bucata de paine si de confortul familiei, care isi pierd zilele in dulceaga rutina a bucuriei de a exista. Nu le pasa de durerile altora, nu-i framanta sufletul cu intrebari dezmortitoare. Cred in Dumnezeu si sunt crestin ortodox. Trist, dar acestia sunt crestinii zilelor noastre; oameni care au devenit crestini doar pentru ca cineva ia dus la biserica si ia botezat, iar nu prin asumarea constienta a invataturii ortodoxe in viata personala. Cea mai inspaimintatoare primejdie pentru toti crestinii ortodocsi apostazia  incepe sa-si arate primele roade. Apostazia aceasta seamana intr-un fel cu cea a primelor secole crestine, asa cum apare ea in Istoria Bisericii si in Vietile Sfintilor, dar si in perioada din nainte de revolutie, pentru ca te desparte tot de Hristos, tot de mintuire, tot de Biserica, dar este mult mai periculoasa astazi. De ce? Apostazia zilelor noastre a imbracat forme noi, binevoitoare, diplomatice, umaniste drepturile omului, etc. Cei care au avut de sufeit in perioada din nainte de revolutie, spun despre comunism: era tiranic, oprimant si lucrul aceste era vizibil si-ti dadea posibilitatea de a identifica dusmanul si de a te apara, de a te impotrivii, de a rezista. Dovada sunt martirii inchisorilor comuniste. Astazi nu mai este asa. In numele democratiei, apostazia, este prezenta peste tot, ne pindeste ca un fur, la scoala ( a se vedea incercarea de scoatere a Sfintelor Icoane din sala de curs), la locul de munca si chiar prin casnicii nostrii, parinti frati si surori. Nu iarta pe nimeni. Absolut toti suntem in vizorul ei.
Adevaratul crestin ortodox al zilelor noastre este hartuit din toate directiile. Astazi nu se mai striga. Exista Dumnezeu, Dumnezeu este cu noi, se striga altceva. Oare pentru ce s-a intrupat, rastignit si inviat Domnul Iisus? Pentru confortul nostru, pentru marirea salariilor pe care sa le cheltuim pe lucruri trecatoare?! Orice drept maritor crestin ortodox stie ca nu.
Ceea ce este si mai trist, este ca omul zilellor noastre nu mai sesizeaza ca a pacatuit in fata lui Dumnezeu, ca a calcat poruncile Bisericii si ale Mintuitorului Hristos, savarseste pacatul si apoi, nepasator se bucura mai departe de viata fara framintari si mustrari de constiinta.
Parintele Paisie Aghioritul numea lumea de astazi Generatia nepasarii, zicind ca nepasarea fata de Dumnezeu aduce nepasarea fata de toate celelalte.
Intr-adevar datorita nepasarii astazi asistam la multiple lepadari; lepadari de dragoste pentru semenii nostrii, lepadari de curaj, lepadari de dreptate, lepadari de adevar, lepadari de credinta, lepadari de Biserica. Sfantul parinte Ignatie Briancianinov spune:  In vremurile din urma oamenii vor cadea din duh in trup, din vietuirea cea duhovniceasca in vietuirea cea trupeasca. Vor uita cu desavarsire de cer si de vesnicie. Se vor ocupa intru totul de organizarea treburilor pamantesti, vor cauta sa-si faca o societate si un trai perfetc pe lume. Vor cauta sa aduca raiul pe pamint. Si-n lumea asta vor uita cu desavarsire de Dumnezeu Isi vor satisface poftele in cea mai mare parte a lor...
Daca asistam astazi la atatea lepadari, acestea nu se datoreaza numai lor, celor ce s-au lepadat, ci in mare masura, cred, si acelora care pusi sa fie calauza, au iubit gresit pe Dumnezeu si nu au dat exemplu de traire cu Hristos. Cineva imi spunea ca a ascultat o caseta cu predica unui fost preot ce a trecut la bapristi si ca in aceea predica respectivul marturisea ca pina nu a trecut la baptisti, fuma, injura si facuse multe grozavii. Cine era de vina pentru toate acestea? Binenteles, Ortodoxia. Poate ca am pacatuit, dar mi-am zis: Bine ca a plecat. Ortodoxia noastra, cu adevarat, astazi este supusa unui tir teribil care loveste in ea
Deci a spune doar: Cred in Dumnezeu si sunt crestin ortodox nu-i deajuns. A fi crestin ortodox inseamna a gandi potrivit cu invatatura dreapta, a respecta Cuvantul lui Dumnezeu si al lauda pe Dumnezeu potrivit invataturii sanatoase. A fi crestin ortodox, inseamna a fi cautator de Hristos si de frati.
Dar nu este usoara aceasta slujba. Greutatile ei ni le arata si istoria lui Iosif. Iosif a cautat pe fratii sai, dar ce s-a intamplat cand i-a aflat? Fratii l-au intampinat de departe cu batjocuri, strigand: Iata vine visatorul (Facerea 37,19) Asa se intiampla si se va intimpla  si cu noi. Pe cautatorii de frati, lumea si oamenii cei lumesti ii intimpina cu batjocuri. Cind te apropii de oamenii cei lumestii cu chemarile mintuirii, de departe te intimpina cu batjocuri ca acestea: Iata vine pocaitul!....iata vine iar sfintul acela  ( din cartea Ce este Oastea Domnului de Parintele Iosif Trifa )
Dragul meu, poate ca nu am reusit sa ma fac inteles, poate ca ti se va parea ca am fost partinitor, dar nu uita: Nu-i deajuns sa spunem; Cred in Dumnezeu si sunt crestin ortodox., dar in acelas timp sa mergem la Biserica doar la Pasti si la Craciun.
Uita-te in jurul tau si cintareste ceea ce vezi, dar nu te grabii, chiar daca va trebui sa ratezi o zi de distractie...... Prea multi dintre noi am zidit cite un dumnezeu pe care il purtam cu noi oriunde mergem. Un fals dumnezeu care este gata sa ne ierte tot ce facem, caruia nu trebuie sa te rogi niciodata, care nu-ti cere sa postesti, care iti accepta cu stoicism toate patimile si toate mizeriile tale.... ( Monahul Neofit  Rugaciuni catre tineri)