Vino, preaiubitul inimii mele...
partea I
Da, imi este dor... un dor frumos ce cheama, un dor curat ce spera, un dor aprins dar linistit in cele mai alese lacrimi...
Dorul meu - intaiul nascut al dragostei.
Nu vine... inca mai zaboveste...
Pasii mei vor sa alerge spre unde-i poarta sufletul si se vor opri numai cand vor ajunge. Oboseala nu va mai avea dimensiune, ... iar banii dati in acest scop - nu au farama din calitate.
Cand sufletul va ingenunchia in bucuria revederii - atunci iti dai seama ca ai o parte din Rai. Spune suflete, cand ajungem... cand?
Azi, mi-am intrebat sufletul: "Pana cand suspini? Adu-i jertfa preaiubitului tau, iar prin ardere - iti vei netezi calea spre el".
Preiubitule, doresc dupa tine...
"- Nu-i deajuns suspinul cat am suspinat,
Nu ajunge oare plansul cat am plans
De nu vii sa stamperi dorul cel nestans?
Nu-s destul de-aprinse-a dragostei dorinti
Ori nu sunt destule lacrime fierbinti,
Ori nu-i indestul de arsa inima,
De mai poti sa-ntarzii si mai poti tacea?”
... Ori nu-i indestul de arsa inima...
Iar preiubitul mi-a soptit-puternic doar atat:
"Spune-i dorului din suflet, sa de-a slava lui Dumnezeu pentru toate.
Spune-i dorului, dar sa nu te auda - buzele''.
(16.06.2010)
partea a II a
Ravasul cu dor...
Adormisem... se facea ca impleteam ganduri cu lacrimi pe-o campie.
Urmaream o dara ce ducea spre un capat de drum. Ajunsa "Acolo", ma astepta un ravas. Parea vechi, parea de ani si ani... L-am deschis cu uimire si am citit: "Stiu de dorul din Noi, stiu ca doare, ... dar Calea spre care te poarta dorul - te va aduce mai mult si mai mult in Mine".
Apoi, m-am trezit. Sunase telefonul, iar cand am raspuns, un glas pamantesc, desprins din Marele Glas mi-a spus: "Iarta-ma pentru dorul pe care mi-l porti in fiecare zi, cu atata dor"...
In multime suntem oameni,
Luminati de-un singur dor:
Dorul dragostei de oameni,
Si de Creatorul lor.
Fii si tu un suflet tare,
Luminat de-un singur dor,
Cel ce Este-ti va apare:
Dorul cel din tainic Dor.
18.06.2010
.........................................................
Aseara mi-am lasat dorul pe-o floare, si i-am spus ca dimineata - spre casa il voi adapostii iar...
Dis de dimineata - aflat-am floarea vestejita si dorul infrigurat...
Mai bine ma tarasc, ducandu-l - decat sa imi inghete...
"Fara Dor nu sunt conturata!
Fara Dor - ma pierd in multime!
Fara Dor - nu Te regasesc!
Fara Dor - nu sunt eu!"
23.06.2010
Partea a III a
Haina Preaiubitului
Se crapa de ziua... si astept sa-mi intampin Preaiubitul.
Covorul de lacrimi este intins iar haina tesuta din ganduri de dor sta pregatita in camara sufletului. Oare ii va fi potrivita haina? Oare nu ii va fi prea scurta din pricina putinelor lacrimi sau poate, prea lunga din cauza lacrimilor planse prea mult?
Preaiubitule, numara-mi lacrimile din inima Ta si vezi de cate am nevoie. Ajuta-mi sa nu fie nici prea putine sa nu ramai gol in mine, dar nici prea multe lacrimi: M-ar durea sa-mi spui ca au ramas lacrimi ce trebuiau sa incalzeasca sufletul unui preaiubit - om.
19.06.2010