Cat am mai plans, Iisuse

Cat am mai plans, Iisuse, cand singur m-ai lasat
Ca sa-mi incerci credinta si pasul de-i curat,
Sa vezi cat este-n mine din lutu-acesta mut...
Cat am mai plans, Iisuse, si cat am mai zacut!

De casa si prieteni m-ai despartit copil
De Tine al meu suflet prin frati legandu-mi-l
Si calator de-atuncea m-ai dus Iisuse Drag...
Cat am mai plans, Iisuse, dupa cerescul prag!

Si locul unde-n mine iubirea Ti-ai aprins
Mi-l tot aduc aminte si-mi pare necuprins...
Si dupa adunarea in care am crescut...
Cat am mai plans, Iisuse, departe nestiut!

O, cate lacrimi , Doamne , mai trebuie sa strang
Si zi si noapte-n taina in asternut sa plang
De dorul ce-l lasasem acolo parasit...
Cat am mai plans, Iisuse, si cat m-am chinuit!

Iar frati mei de suflet nu au stiut ce greu
Mi-a fost sa lupt cu mine si-al semenilor eu.
Si din mormantul rece si-ntunecat sa strig...
Cat am mai plans, Iisuse, de foame si de frig!

N-am plans dupa mancarea ce trupul imi cerea,
Ci dupa-a Vietii Paine ¡V Cuvantul ce-mi lipsea,
A sufletului mana ce nu aveam sadun...
Cat am mai plans, Iisuse, si n-aveam cui sa spun!

N-am plans dupa caldura vreunui strai primit,
Ci dupa al iubirii foc care mi-a lipsit.
Mi-au inghetat in suflet fratestile-amintiri...
Cat am mai plans, Iisuse, ramas pe nicairi!

Acolo in mormantul in care ma gasesc
Am pus icoana celor ce inca ma iubesc,
AƒR lor priviri imi scalda lumina-n ochii goi
Si-ncep din nou, Iisuse, sa plang lacrimi suvoi.

O, frati de prea departe de mine ati ramas,
Cat as mai vrea o data sa ma intorc acasƒR,
Sa plangem impreuna printre ceresti cantari,
Din dragostea fierbinte s-adun imbratisari.