Nepretuita libertate

Dupa 20 ani de la iesirea din „Egipt”, de sub robia „fiarei rosii”, observam cu tristete ca tot mai multi crestini s-au lasat prinsi in cursele vrajmasului. Mrejele placerilor desarte sunt pline de tineri si nu numai, care au inteles ca libertatea inseamna ingaduinta nelimitata fata de nevoile trupului si nu mai accepta astazi nici un fel de infranare.
 
E adevarat ca dictionarul enciclopedic editia 1973, apg. 534, spune: „Libertatea este posibilitatea de a actiona dupa propria vointa si dorinta”, dar trebuie sa alaturam acestei definitii si faptul ca libertatea nu este tot una cu demagogia in care un om, sau mai multi oameni pusi in fruntea comunitatii, se folosesc de buna credinta a supusilor pentru a-i duce pe niste drumuri spinoase si periculoase. Libertatea nu este tot una cu dezmatul si imoralitatea, lipsa de bun simt, prin care se incalca poruncile lui Dumnezeu.
 
Sf. Ap. Pavel spune despre libertate astfel: ”...ati fost chemati la slobozenie, numai nu faceti din slobozenie o pricina ca sa traiti pentru firea pamanteasca ci slujiti unii altora in dragoste”(Gal. 5, 13). Indemnul acesta este marginalizat ca si porunca iubirii aproapelui din ce in ce mai des, motivandu-se fel si fel de lipsuri. In realitate insa astazi, se alearga mai mult dupa tihna si folosul propriu, pentru onoruri, slava desarta si scaun confortabil in societate.
 
Dupa  20 ani de cand Dumnezeu era pe buzele tuturor celor ce alergau pe strazi „imbatati” de bucuria libertatii, astazi, tot mai multi sunt cei carora le este teama de rusinea si dispretul ce ar putea veni peste ei din cauza Cuvantului lui Dumnezeu. Da, multora ne este rusine sa marturisim public, prin viata noastra, prin tinuta noastra, prin vestirea evangheliei, ca suntem copii ai lui Dumnezeu, salvati din abisul pacatului prin Jertfa Mantuitorului. In schimb a disparut rusinea si teama fata de cele sfinte. La fiecare pas vezi si auzi oameni injurand pe Dumnezeu, vorbind grosolan la adresa semenilor, lucrand pamantul in zi de sarbatoare. Libertatea de dupa 1989 a facut sa dispara frica de oameni dar, totodata si frica de Dumnezeu. Iar acolo unde frica de Dumnezeu lipseste, isi fac foarte usor loc lacomia, furtul, mandria, desfraul si uciderea de tot felul.
 
Daca darul nepretuit al libertasii exterioare am stiut sa-l pretuim, sa-l fructificam, atunci ce s-a ales de darul libertatii launtrice. Este, oare, sufletul slobod sa zboare cum si-ar dori in fiecare clipa?
Este vremea sa privim atent in jurul nostru si sa vedem incotro ne indreptam si ce am facut cu ceea ce am primit de la Dumnezeu. Este vremea sa nu ne mai lasam biruiti de carne si sange, amagiti de slava lumii, prinsi in cursele vrajmasului. Toate acestea apasa ca o povara asupra sufletului, zdrobindu-l
 
Inca nu-i tarziu sa cerem ajutorul lui Dumnezeu asteptand cu incredere recapatarea a ceea ce nu am stiut sa pretuim in toti anii acestia. Inca nu-i tarziu sa mai rastignim firea cea veche, sa murim fata de pacat, fugind de desfatarile lumii acesteia.
Adevarata libertate si desfatare sa o cautam si sa o cerem cu incredere de la Dumnezeu, singurul care ni le poate oferi si care poate implini dorintele inimii noastre
( Ps. 36, 4-5 si Pilde 16, 3). Sa cerem Domnului sa trimita asupra noastra lumina si adevarul( Ps. 42, 3), sa ne binecuvanteze (Ps. 6) si sa ne mantuiasca ( Ps. 68).
 
Iubirea de Dumnezeu si dragostea fata de aproapele da omului aripi, daruindu-i adevarata libertate launtrica fara de care nu-si are rostul ceea exterioara.
Cel ce iubeste are inima larga, sincera, voioasa, puternica, credincioasa, rabdatoare, neinfricata, blanda, darnica, si statornica. Pe cel care iubeste, nici un lant nu-l poate tine, nici-o povara nu-i mai oboseste... In iubire nu mai exista neputinta sau piedici.

Fara iubire nu exista libertate!