Un om pentru eternitate

"O tara care nu stie sa-si apere poetii va fi invinsa sau va supravietui la coada altor natiuni, fiindca poezie e sangele unui popor, care curge subtrean prin veacuri si il face nepieritor" - Marin Preda -

Cine, oare, a cantat mai mult si mai frumos iubirea, nasterea si jertfa Domnului Iisus in perioada in care Romania suferea si plangea sub jugul comunist, daca nu poetul si psalmistul "Oastei Domnului", fratele Traian Dorz?

Am observat si in serile aceste de colind, pe toate posturile de televiziune colindele scrie de fratele Traian Dorz au avut intaietate dar, mai nimeni nu au amintit si de autorul lor, poate ca nu din rea vointa....

Acest atlet al crestinismului, prin toate poeziile sale, s-a adresat neamului romanesc si nu numai, ca sa-l rupa de lantuirle robiei pacatului si sa-l apropie de Dumnezeu. Ar trebui ca fiecare roman, in fiecare seara, in timpul consacrat rugaciunii, sa rosteasca si un vers al fratelui Traian Dorz.

Oare mai exista altcineva sa fi cantat ca el? Imi exprim convingerea ca va veni vremea cand acest extraordinar om - geniu al credintei crestine romanesti - sa fie recunoscut de catre cei- care trebuzie sa-l considere ca pe unul dintre varfurile culturii noastre.

Cine vrea, cine simte ca este apasat si ca sufletul ii este asediat de insingurare, de tristete, de pacate, poate sa-si gaseasca linistea meditand la ceea ce a scris acest pilduitor om pentru generatia sa, ca si pentru noi, generatia de azi, precum si pentru cele ce vor veni.

Iata ce marturiseste un preot atent: ".... era in jurul anului 1980... un fost coleg de facultate, P.C. Pr. Vasile Fluieras, paroh in cartierul Manastur din orasul Cluj-Napoca, m-a invitat sa-l insotesc intr-o vizita la un bolnav. Fost student la medicina, acest om intampinase, in ultimul an de studii, o rasturnare teribila a destinului si a fiintei sale! Poliomielita.......l-a strivit sub aripa sa fatidica. Paralizia ii repartizase sarmanului intelectual doar capul, luand in stapanire restul organismului......... O calugarita ce cunoscuse exilul din viata monahala, pentru ca manastirea in care traise a fost desfintata abuziv, a gasit aici sansa unica de a practica prin jertfa de sine, credinta crestina. s-a casatorit cu acest condamnat pe viata, pentru a-l putea sluji si, prin el, pe Bunul Dumnezeu. Douazeci si sapte de ani a avut parte de aceasta misiune.... La capataiul lui am aflat - printre multe altele - ca aceasta minunata poezie ce incepe cu versurile:"Invata de la ape sa ai statorinic drum / invata de la flacari ca toate-s numai scrum...." si incheia cu versurile:"Ia seama, fiu al Jertfei, prin lumea care treci / Sa-nveti din tot ce piere, cum sa traiesti in veci!" - nu era "din lirica norvegiana", ci era scrisa de un roman anonim. Acel drept credincios poet, refuzand orice compromis cu regimul trecut, si-a parcurs la randu-i viata aidoma Sfintilor. Daca imi aduc bine aminte, se numea Traian Dorz si facea parte din Oastea Domnului....." ( citat din cartea "Sub privirile sfintilor zilei" de parintele Ioan-Tiberiu Visan)

Am lasat sfarsit un minunat cuvant de bucurie al Parintelui Prof. Dr. Dumitru Staniloae la cartea fr. Traian Dorz - "Minune si Taina "

"Mi-a facut o bucurie negraita citirea cantarilor de la-uda inchinate Maicii Domnului de daruitul de Dumnezeu, cantaret al Domnului nostru Iisus Hristos, Traian Dorz.
Cantarile din volum redau invatatura dintotdea-una a Bisericii noastre despre Maica Domnului si Pururea Fecioara Maria, fara de care nu poate sta credinta crestina in Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu si Mantuitorul lumii. Ea - lucrarea aceas¬ta - aduce in redarea acestei invataturi caldura iubirii neatinse de noi a Maicii Domnului fata de Fiul ei Dumnezeiesc, Care a binevoit sa Se faca Pruncul ei.
N-am intalnit nicaieri descrisa atat de minunat duiosia dragostei ei de Maica. Ea trezeste in cei ce citesc cantarile acestea o vibratie pana la lacrimi. Aceste cantari ne arata inaltimea, necunoscuta inainte, a omenescului, adusa noua prin faptul ca Fiul lui Dumnezeu Se face Fiul unei Maice dintre noi si Fratele nostru, Care dintr-o iubire nemarginita S-a dat pe Sine Jertfa pentru mantuirea noastra, avand pe Maica Lui cea mai intelegatoare si simtitoare partasa la Iubirea si Jertfa Lui.
Sunt fericit ca iubitul nostru frate Traian Dorz a alcatuit aceste cantari dintr-o dragoste si cinstire inflacarata pentru Maica Mantuitorului nostru.
Sunt sigur ca tiparirea acestei lucrari va aduce o puternica inviorare a credintei si o readunare a credinciosilor romani in marturisirea comuna a credintei lor evanghelice din tot trecutul. (Bucuresti, la 9 dec. 1985")
 
In noaptea spre dimineata zilei de 20 iunie 1989, Traian Dorz se intalnea cu Luceafarul Diminetii. Sufletul lui isi anunta rasaritul pe firmamentul altei lumi, acolo unde il asteptau bratele deschise al Mirelui sau Ceresc, de a Carui intalnire i-a ars in dor nestins intreaga viata. El i-a luat de pe umar crucea si i-a asezat pe frunte stralucitoarea cununa a biruintelor. Privighetoarea a parasit cuibul ei de lut, spre a se aseza pe una din crengile pomului vietii vesnice.

Prin patosul ideilor, prin calitatea expresiei poetice, prin mesajul ei divin-uman, opera creata de Traian Dorz il situeaza in constelatia unor mari creatori ai sensibilitatii religioase, precum ieroschimonahul Daniil Tudor, Vasile Voiculescu, Radu Gyr, Nichifor Crainic, Vasile Militaru, Ioan Alexandru, iar prin conotatiile mistice, de ce nu, si cu Daniel Turcea.

Putem afirma cu toata convingerea ca poetul interzis Traian Dorz de-abia acum, dupa moartea lui, isi incepe cariera literara.