Prietenie zidita pe Adevar
Vreau sa scriu despre prietenie…nu prea stiu ce sa scriu. Eu am amici care-mi sunt mai apropiati ca prietenii, altii care-mi sunt mai de incredere, decat multi dintre frati...Nu prea stiu ce sa scriu...cred insa ca nu pot fi prieteni adevarati decat cei ce sunt uniti prin aceeasi franghie a dragostei si se regasesc pe suisul catre acelas pisc, al Golgotei. Sunt tentat sa spun ca prietenia se castiga, dar in acelas timp ea se si ofera. Nu-i usor sa vorbesti despre prietenie, cui nu i-a fost teama, cui nu i-a trecut prin gand macar odata, ca nu a fost prietenul la care se astepta prietenul, ca nu s-a ridicat la inaltimea asteptarilor lui?
Fiecare dintre noi avem nevoie de un prieten credincios, un prieten care sa stea langa noi la necaz, la neputinte, sa zambeasca alaturi de noi, sa "zboare" cu noi, si la nevoie chiar sa planga alaturi de noi.
Cu totii avem nevoie de de un prieten cu care sa putem sta de vorba, fara a fi nevoiti sa-i tot spunem " vezi sa nu mai spui la nimeni, sa ramana intre noi".
Iata deci ca inainte de toate, avem nevoie de credinciosie....dar si de exigenta in alegerea prietenilor. Nimeni nu e mai selectiv si mai exigent in relatiile cu oamenii decat omul acela simplu de la tara. Nu da buzna cu prietenia peste nimeni si mai ales peste cine nu-i de seama cu el. Pe acel om de la tara nu-l onorezi tu cu prietenia, te onoreaza el pe tine, dupa ce tea cantarit pe o balanta de bijutier. Si totusi, oare nu-s prea aspru?
Maica Tereza spunea: "Daca-i judeci pe oameni nu mai ai timp sa-i iubesti."
Daca scopul unei prietenii este impreuna-zidirea duhovniceasca, fiecare dintre prieteni va avea grija sa se poarte cuviincios, nesuperficial, pentru mentinerea prieteniei. Cine nu-si doresste astfel de prieteni, cuviinciosi, nesuperficiali?
Exista insa si alfel de prieteni alcaror scop in viata este altul si anume: petrecerea timpului doar in distractii lumesti. In fata unor astfel de prieteni, atitudinea noastra trebuie sa se schimbe, exista pericolul devierii de pe Cale, pierderii prietenilor adevarati….
In fine, in fond si la urma urmelor nu putem trece usor pe langa faptul ca pretenia este una din mangaierile vieti. Cand suntem lipsiti de prieteni nu suntem fericiti!
Imi doresc atat de mult ca toti cei carora le sunt prieten ,sa inteleaga, sa inteleaga mesajul poeziei fr. Traian Dorz, de mai jos:
Prietenie
O, prietenie sfanta, loc binecuvantat
in care nu sunt taine,
nici garduri,
nici zavoare,
in nici un loc din lume viata nu-i mai dulce,
nci sufletul mai candid,
nici gandul mai curat
ca-n tine, prietenie, loc binecuvantat!
In nici un loc din lume petrecerea nu-i dulce
ca-n tine
si-adevarul mai binevoitor,
nici mila mai duioasa,
nici dragostea mai larga,
mai calda si simtita - ca-n partasia ta!
Orice pahar golit e si-umplut deplin in tine
si fiecare clipa
si an
e-ndestulat,
masura ta-i intreaga, nimic pe jumatate,
ori toata, ori nimica,
cand dai si cand primesti.
In tine si tacerea e de-ntelesuri plina,
un semn sau o privire cuprinde nesfarsit.
- In tine-i totul pasnic si sfant, caci mii de haruri
si-n suflete, si-n trupuri
prin orice simt
patrund.
Lumina nicaierea nu este mai lumina,
nici noaptea, nicaierea mai noapte ca aici
- cand e durere-n tine, mai mare-i ca oriunde,
cum bucuria n-o simti niciunde mai deplin.
O. prietenie sfanta, adanca si duioasa,
de tine totdeauna m-apropii cu fior,
pe-altarul tau ard jertfa intreaga mea fiinta,
cu tine si viata, si moartea sunt un har!
Iisuse, Scump Prieten, fa intr-ai mei si mine
eterna prietenie zidita pe-adevar,
avand invatatura aceleasi credinte,
pe veacuri sa ramana
si ce-a rodit din ea!
- Din volumul nr. 15 "Cantarea roadelor"