Asceza limbajului

„Un proverb din Israel spune asa: “Daca-n douazeci de vorbe ai ceva sa ne spui noua si poti spune-n doua vorbe, - afla-le pe-acestea doua” Asta trebuie sa ne invete si pe noi cata grija trebuie sa avem cand spunem fiecare vorba, fiindca fiecare cuvant ne este un legamant de un fel. Iar dupa ce am spus cuvantul, si mai multa grija trebuie sa avem, spre a implini ceea ce am spus”.
Citesc acest proverb simplu si profund, urmat de cele cateva indemnuri la responsabilitate ale fr. Traian Dorz, rasfoind paginile cartii “ Marturisirea Stralucita”, pag. 229, ed. Oastea Domnului Sibiu.
Randurile acestea sunt un apel la sinteza, la a vorbi mai putin si a asculta mai mult, sunt un apel la o adevarata asceza a limbajului. Multi oameni considera ca la asceza sunt chemati doar calugarii care si-au impus pentru a ajunge la sfintire, sa duca o viata aspra si retrasa de restul lumii. Insa nu este asa. Prin extensia sensului, prin asceza se poate intelege si orice exercitu care pune la incercare perseverenta si vointa. Iata deci ca la acest exercitiu numit asceza, suntem chemati toti indiferent ca suntem calugari, preoti sau mireni, important este sa ne dorim sfintirea vietii.
Am auzit oameni spunand: “Dac-as putea sa ma intorc inapoi in timp, as incerca sa vorbesc ma putin si sa ascult mai mult, am pierdut atatea bucurii, pentru ca nu am stiu sa ascult”. Iata de ce este necesar sa vorbim de o asceza a limbajului astazi, pentru a nu ne parea rau mai tarziu ca nu am stiut ca exista si tacere expresiva care asculta si comunica in acelas timp. Asceza limbajului, este regula de aur, diametral opusa vorbariei, prin care putem constientiza cat de important este a vorbi mai putin si a asculta mai mult.
Au fost momente in viata mea, cand m-am infuriat pentru ca n-am avut taria sa fiu calm, am spus cuvinte pe care mai tarziu am dorit sa nu le fi spus, pentru ca nu am avut taria sa renunt la eul meu, pentru ca nu am avut taria sa tac, pentru ca nu am stiut sa aleg, din doua cuvinte, pe cel mai scurt, pe cel mai frumos, pe cel mai plin de pace. Cuvintele fr. Traian Dorz, sunt un semnal de alarma pentru fiecare dintre noi – omul care nu stie sa taca, nu stie nici sa asculte. Cat de clar vorbeste Duhul Sfant in cartea Apocalipsei, cap. 2, v. 7 si 11: ” Cine are urechi sa auda ceea ce Duhul zice Bisericilor: Celui ce va birui ii voi da sa manance din pomul vietii, care este in raiul lui Dumnezeu..... Cine are urechi sa auda ceea ce Duhul zice Bisericilor: Cel ce biruieste nu va fi vatamat de moartea cea de-a doua.”
Este timpul sa ne schimbam felul de a ne vedea pe noi insine, este timpul sa ascultam ce spune Duhul Sfant si sa practicam aceasta asceza a limbajului in relatiile cu cei din jurul nostru, in relatia noastra cu Dumnezeu, vorbind mai putin si ascultand mai mult, pentru ca nu toate greselile mai pot fi reparate. Este extrem de greu, dar nu imposibil sa practicam aceasta esceza a limbajului. Totul e sa vrei! “Daca va voi omul, de dimineata pana seara ajunge la masura dumnezeiasca” ( Ava Amonie). Totul porneste din interiorul nostru, cum suntem in interior suntem si in afara.
Inchei aceste randuri aici, pentru a nu cadea in extrema vorbariei, nu inainte de a reda inca un cuvant al fr. Traian Dorz, pe care l-am gasit rasfoind paginile cartii parintelui Ioan Tiberiu Visan; “Sub privirile sfintilor zilei”; ed. Anastasia; pag. 548:
“ ...Evanghelia adevarata nu se propovaduieste mai intai cu cuvantul, ci mai intai se propovaduiesre cu tacerea. Si nu numai cu picioarele, ci mai intai cu genunchii si numai intai cu vorbele gurii, ci mai intai cu lacrimile ochilor si numai intai cu gesturile mainilor, ci mai intai cu bataturile lor. Evanghelia propovaduita in felul acesta este singura Evanghelia vie, adevarata, rodnica si sfanta. Si propovaduitorii unei astfel de Evanghelii sunt adevaratii trimisi ai lui Hristos. Toti ceilalti - care nu sunt asa si nu fac asa – sunt niste diletanti netrebnici, niste profitori ai cucerniciei care si-au facut din Evanghelia o meserie convenabila si din Hristos un motiv de castig usor si necinstit. Tu din care aceste doua tagme faci parte? Se vede dupa mainile tale, dupa genunchii tai, dupa viata ta!”