Psaltirea mamei

Deseori, seara, pe cand eram copilas, o auzeam pe mama rugansu-se. Cele mai obisnuite rugaciuni ale ei erau: „Tatal nostru” si „miluieste-ma, Dumnezeule!” (Psalmul 50) Imi placea Psalmul 50 foarte mult. Nici nu stiam sa citesc, dar o parte din rugaciunea aceasta mi se intimparise in memorie, dupa cele auzite de la mama. Cand, mai tarziu, am inceput sa citesc, deschizand Psaltirea din care se rugase mama, am aflat acolo o multime de alte „rugaciuni”, care de care mai frumoase.
La inceput, am cunoscut Psaltirea numai ca pe o carte de rugaciuni. Dupa ce L-am aflat pe Domnul, ea mi-a devenit si o carte sfanta de meditatie si reculegere sufleteasca. Am inceput, astfel, sa aud harul Duhului Sfant rasunand in toti psalmii, aidoma unui instrument muzical ce ma purta prin cele mai inalte stari sufletesti, aducandu-mi mangaiere, liniste si deschizandu-mi inima pentru primirea binecuvantarilor ceresti.
Prin citirea si meditatia psalmilor, Psaltirea ne inalta la Dumnezeu si-l aduce pe Dumnezeu pana la noi. Ea este mostenirea cereasca pe care Sfintii Parinti au numit-o „Biblia mica”, intrucat intreaga Sfanta Scriptura a Vechiului Testament si a Noului Testament a fost revelata in cartea Psalmilor. In Biserica noastra Ortodoxa, psalmii sunt folositi in toate rugaciunile de cult. Aflam astfel psalmi intregi in Sfanta Liturghie, la Vecernie, la Utrenie, etc. In toti psalmii aflam rugaciuni de preamarire a lucrarii lui Dumnezeu, rugaciuni de cainta pentru pacate, de umilinta, rugaciuni de incredere in ajutorul lui Dumnezeu, care nu lipseste niciodata in nevoi. Tot in Psaltire aflam si pe cei nouasprezece psalmi de blestem. 

Doresc sa atrag atentia ca sfintenia acestor psalmi nu trebuie pusa sub semnul indoielii, deoarece cuvantul „vrajmas” din continutul lor se refera la marele vrajmas al omenirii, diavolul, care a luptat si lupta ca un leu impotriva lui Dumnezeu si a celor ce vor cu tot dinadinsul sa duca o viasa vrednica de El.

Sunt unii oameni care se folosesc de acesti psalmi pentru a cere razbunare si nimicire asupra vrajmasilor care le-ar fi facut vreun rau. Un astfel de om, care face asa, pacatuieste impotriva lui Dumnezeu si a semenului pentru care are datoria sfanta sa se roage, nicidecum sa-l blesteme.
Psaltirea nu este o carte cu inteles greu. Numai ca acelui care se apropie de ea i se cere credinta puternica, rabdare si perseverenta in citire si meditatie. In chiar indemnurile de la inceputul Psaltirii, se spune atat de frumos: „Sa incepi a citi Psaltirea incet si cu multa luare-aminte, fara sa te grabesti si cugetand mereu, ca sa intelegi si cu mintea cele ce citesti”.
Parintele Iosif Trifa a strans cu dor si cu dragoste „Psaltirea mamei”, stropind-o toata viata sa cu lacrimi de umilinta si recunostiinta pentru acest minunat dar de la Dumnezeu oferit de mama lui. Odata, referindu-se la versetul: „Ca Tu cu mine esti, Doamne!” din Psalmul 22, v. 4, Parintele Iosif a scris aceste memorabile cuvinte care ar trebui sa ne aprinda de dor dupa Psaltire si pe noi cei de azi:
„In Psaltire sunt aceste prea dulci si placute vorbe. Dar multi citesc in Psaltire asa, de-a alergarea, ca si cand te slobozi la fuga pe drum si de aceea nu-si dau seama despre intelesul cel adanc al vorbelor de acolo. Asa citeam odata si eu in Psaltire, dar de cand traiesc o viata hotarata pentru Domnul, de atunci altcum citesc si altcum inteleg. De atunci, vorbele: „Domnul este cu mine” imi dau o incredere, o tarie pe care toti banii si toti oamenii pamantului nu mi-o poate da. De s-ar ridica impotriva mea munti intregi de primejdii si necazuri, eu nu ma tem, caci glasul Lui il aud: „Nu te teme, caci Eu cu tine sunt, ca sa te scap si sa te mantui” „(Ieremia 1, 3).
Sa facem si noi la fel! Sa nu ne lipseasca Psaltirea niciodata in rugaciunile noastre zilnice, chiar daca la inceput pare ca nu intelegem rostul psalmilor. Sa nu abandonam aceasta sfanta indeletnicire, caci vrajmasul-diavol cunoaste puterea psalmilor si se cutremura la auzul lor!