De ce sa astept in dragoste? De ce sa spun adevarul ?

Din cercetarea Sfintelor Scripturi, aflam ca Sf. Apostoli ajunsesera pe cele mai de sus inaltimi ale dragostei pentru Domnul. Si, pe masura ce urcau treptele neprihanirii spre desavarsire, in ochii lumii apareau un fel de "nebuni", caci nu mai cautat la cele de jos si nu mai pretuiau intru nimic pe cele pamantesti; le socoteau ca pe niste gunoaie, fata de marea opera a mantuirii savarsite pe Golgota din iubire nemarginita. Singura lor tinta era Domnul Iisus si vestirea Lui minunata.
Daca citim in 1 Corinteni cap. 4, vedem ca cei carora Sf.Ap. Pavel li se adreseaza cu numirea de "intelepti", erau inca "jos", pe pamant, erau inca pamantesti. Ei nu urcasera nici o treapta spre desavarsire, intre ei se mai gaseau inca destule fapte ale firii pamantesti: dezbinari, pacate chiar si desfranare, lacomie duhuri de inaltare, pareri inalte despre ei insisi. "Intelepciunea" lor in Hristos nu atinsese inca viata cea cu adevarat duhovniceasca, ce isi avea izvorul in Dragoste si Adevar.
Interesant este cum Sf. Ap. Pavel stie sa-i dojeneasca, imbinand atat de frumos si adevarul si dragostea in cuvintele lui: "Nu ca sa va rusinez va scriu acestea, ci ca sa va dojenesc, ca pe niste copii ai mei iubiti" ( 1 Corinteni 4, 14) Cu siguranta ca prin astfel de vorbe ale dragostei, i-a castigat pe multi din cei ce erau cazuti. Rabdarea Sf. Ap. Pavel a facut ca adevarul sa fie imbratisat cu dragoste de multi oameni. Vorbim despre dragoste si adevar, dragul meu, haide sa ne punem intrebarea in modul cel mai serios si fara partinire: in care din cele doua stari de mai sus ne aflam? Ne aflam, oare, in starea cea inalta a "nebunilor" pentru Hristos? sau in starea cea joasa a "inteleptilor" in Hristos? Haideti sa recitim impreuna 1 Corinteni cap 4:
"1. Asa sa ne socoteasca pe noi fiecare om: ca slujitori ai lui Hristos si ca iconomi ai tainelor lui Dumnezeu.
2. Iar, la iconomi, mai ales, se cere ca fiecare sa fie aflat credincios.
3. Dar mie prea putin imi este ca sunt judecat de voi sau de vreo omeneasca judecata de toata ziua; fiindca nici eu nu ma judec pe mine insumi.
4. Caci nu ma stiu vinovat cu nimic, dar nu intru aceasta m-am indreptat. Cel care ma judeca pe mine este Domnul.
 5. De aceea, nu judecati ceva inainte de vreme, pana ce nu va veni Domnul, Care va lumina cele ascunse ale intunericului si va vadi sfaturile inimilor. Si atunci fiecare va avea de la Dumnezeu lauda.
 6. Si acestea, fratilor, le-am zis ca despre mine si despre Apollo, dar ele sunt pentru voi, ca sa invatati din pilda noastra, sa nu treceti peste ce e scris, ca sa nu va faliti unul cu altul impotriva celuilalt.
7. Caci cine te deosebeste pe tine? Si ce ai, pe care sa nu-l fi primit? Iar daca l-ai primit, de ce te falesti, ca si cum nu l-ai fi primit?
8. Iata, sunteti satui; iata, v-ati imbogatit; fara de noi ati domnit, si, macar nu ati domnit, ca si noi sa domnim impreuna cu voi.
 9. Caci mi se pare ca Dumnezeu, pe noi, apostolii, ne-a aratat ca pe cei din urma oameni, ca pe niste osanditi la moarte, fiindca ne-am facut priveliste lumii si ingerilor si oamenilor.
10. Noi suntem nebuni pentru Hristos; voi insa intelepti intru Hristos. Noi suntem slabi; voi insa sunteti tari. Voi sunteti intru slava, iar noi suntem intru necinste!
11. Pana in ceasul de acum flamanzim si insetam; suntem goi si suntem palmuiti si pribegim,
12. Si ne ostenim, lucrand cu mainile noastre. Ocarati fiind, binecuvantam. Prigoniti fiind, rabdam.
13. Huliti fiind, ne rugam. Am ajuns ca gunoiul lumii, ca maturatura tuturor, pana astazi.
14. Nu ca sa va rusinez va scriu acestea, ci ca sa va dojenesc, ca pe niste copii ai mei iubiti.
 15. Caci de ati avea zeci de mii de invatatori in Hristos, totusi nu aveti multi parinti. Caci eu v-am nascut prin Evanghelie in Iisus Hristos.
16. Deci, va rog, sa-mi fiti mie urmatori, precum si eu lui Hristos.
17. Pentru aceasta am trimis la voi pe Timotei, care este fiul meu iubit si credincios in Domnul. El va va aduce aminte caile mele cele in Hristos Iisus, cum invat eu pretutindeni in toata Biserica.
 18. Si unii, crezand ca n-am sa mai vin la voi, s-au semetit.
19. Dar eu voi veni la voi degraba - daca Domnul va voi - si voi cunoaste nu cuvantul celor ce s-au semetit, ci puterea lor.
20. Caci imparatia lui Dumnezeu nu sta in cuvant, ci in putere.
21. Ce voiti? Sa vin la voi cu toiagul sau sa vin cu dragoste si cu duhul blandetii? "

Daca ne vom cerceta cu multa bagare de seama in fata acestei oglinzi ceresti, oare ce vom descoperii? De ce sa astept dragoste? De ce sa spun adevarul? Pentru ca dragostea e o bucatica din raiul ce s-a coborat pe pamint, este dovada de netagaduit ca Imparatia lui Dumnezeu este in mijlocul nostru. Pentru ca dragostea sa se desavarseasca intre noi, fiecare trebuie sa ne smerim: intai fata de poruncile dragostei Lui Hristos, apoi unul fata de celalalt. Adevarul, ca sa-l spui, trebuie mai intai sa-l cunosti. Iar ca sa-l cunosti trebuie sa ai rabdare. Pilat a intrebat pe Domnul Iisus: "Ce este adevarul" dar, nu a avut rabdare sa astepte si raspunsul. Sa nu facem ca Pilat. Adevarul nu se intemeiaza intodeauna pe propriile noastre pareri, pe ceea ce gandim noi.... unica sursa a adevarului este Domnul Iisus. Daca vom cauta adevarul in alta parte nu-l vom gasi De sa astept in dragoste? Pentru ca fara iubire, adevarul este orb. De ce sa astept in dragoste? Dac-as putea sa ma intorc inapoi in timp, as incerca sa vorbesc ma putin si sa ascult mai mult, am pierdut atatea bucurii, pentru ca nu am stiu sa ascult, n-am stiut sa astept...Au fost momente in viata mea, cand m-am infuriat pentru ca n-am avut taria sa fiu calm, am spus cuvinte pe care mai tarziu am dorit sa nu le fi spus, pentru ca nu am avut taria sa renunt la eul meu, pentru ca nu am avut taria sa tac, pentru ca nu am stiut sa aleg, din doua cuvinte, pe cel mai scurt, pe cel mai frumos, pe cel mai plin de pace., de dragoste...Cuvintele ce urmeaza sunt un semnal de alarma in privinta aceasta:
“ ...Evanghelia adevarata nu se propovaduieste mai intai cu cuvantul, ci mai intai se propovaduiesre cu tacerea. Si nu numai cu picioarele, ci mai intai cu genunchii si numai intai cu vorbele gurii, ci mai intai cu lacrimile ochilor si numai intai cu gesturile mainilor, ci mai intai cu bataturile lor. Evanghelia propovaduita in felul acesta este singura Evanghelia vie, adevarata, rodnica si sfanta. Si propovaduitorii unei astfel de Evanghelii sunt adevaratii trimisi ai lui Hristos. Toti ceilalti - care nu sunt asa si nu fac asa – sunt niste diletanti netrebnici, niste profitori ai cucerniciei care si-au facut din Evanghelia o meserie convenabila si din Hristos un motiv de castig usor si necinstit. Tu din care aceste doua tagme faci parte? Se vede dupa mainile tale, dupa genunchii tai, dupa viata ta!” ( Traian Dorz )
Inchei cu un minunat cuvant al Sf. Grigore de Nissa: "Fiecare dintre noi este pictorul propriei sale vieti. Sufletul este ca o panza, virtutile sunt culorile, Iisus este modelul pe care trebuie sa-L pictam."