Crestinul la servici

Se spune ca odata un print oriental bogat a anuntat ca este in cautare de un birjar.
Trei oameni au cerut sa fie angajati in acest servici.
Primul a privit peste marginea prapastiei si a zis ca el ar putea conduce trasura regala la distanta de circa un metru de margine.
Al doilea, vrand sa-l intreaca pe primul, a zis ca el ar putea sa conduca si la o jumatate de metru de marginea repezisului.
Al treilea s-a dat indarat si a zis printului: "Inaltimea Voastra, eu as sta cat mai departe de marginea prapastiei".
"Tu esti omul pe care-l caut", a zis printul, "fiindca n-am de gand sa las pe cineva sa ma duca la moarte fara sa fie nevoie".

Dragul meu, se spune ca fiecare loc de munca isi are propriile reguli nescrise pe care trebuie sa le inveti cat mai repede si sa nu te abati de la ele, sa fim foarte atenti la aceste reguli. Unul din lucrurile foarte neplacute pe care l-am vazut in prima mea zi de lucru, a fost barfa. Am realizat tentatia de a „cadea” in ispita barfei dar si riscul de a fi considerat „dubios” sau „pocait” daca nu te lasi atras in barfa majoritatii.
Este imposibil sa fii prieten cu toti colegii, este imposibil sa-i placi pe toti dintre ei, insa nu te lasa dus de valul majoritatii. Nu-ti barfi colegii. Nu incerca sa te faci popular intr-un grup barfindu-i pe ceilalti colegi. Vei da dovada ca nu esti un crestin adevarat.
„Florii i se cere parfum, iar omului politete” (Proverb indian) De vreme ce fiecare persoana merita sa fie tratata cu respect, trebuie sa avem grija cum ne purtam unii cu altii. Barfa este un pacat si acest pacat iese din gura oamenilor pacatosi ca un focar de infectie pentru suflet si trup.
„Clevetirea creste ca o buruiana, naravul acesta este atat de primejdios, fiindca in ochii lumii pare a fi cel mai usor pacat. A cleveti, a defaima sau a ponegri inseamna a te face judecator fratelui tau, aproapelui tau. Dand in vileag scaderile aproapelui, murdarindu-i numele bun, osandindu-l, din ura sau din simpla placere, clevetitorul se otraveste singur. El nu face altceva decat sa spuna ce a auzit de la alt clevetitor, cu nascociri, exagerari sau adevaruri spuse numai pe jumatate, minciuni, soptiri spurcate la ureche si asa mai departe. Aceasta este meseria clevetitorului, ca si a diavolului, ca si diavolul cleveteste si paraste pe toti crestinii la Dumnezeu, asa dupa cum spune Sf. Scriptura. Dupa ce ne invata el, spurcatul, sa facem toate relele, ne prinde si scrie in cartile lui pacatele si rautatile pe care tot el ne-a invatat sa le facem si, apoi, da fuga la Dumnezeu si ne paraste. Asa si clevetitorul. Cand defaimam pe cineva, nu ni se pare ca facem vreun rau, caci zic unii ca fac doar putin haz ca sa treaca timpul si sa mai rada cate putin.
Iata, insa, ce ne spune Sf. Scriptura, care ne arata clar ca ne inselam cumplit. Dusmanii proorocului Ieremia, citim in Vechiul Testament, se sfatuiau impotriva lui, zicand: "Haideti sa-l ucidem cu vorba!". In Pildele lui Solomon citim ca limba clevetitorului este asemenea unei sageti sau sabii ascutite, iar Ap. Iacob spune ca limba clevetitorului este plina de otrava de moarte. Intr-adevar, ca niste sabii sunt limbile cele invenitate ale clevetitorilor.
Sora si frate crestin, daca vrei sa-ti mantuiesti sufletul, nu asculta de gura lumii; ai apucat pe calea mantuirii, mergi cu indrazneala si cu fruntea sus pe aceasta cale sfanta pe care au mers apostolii, martirii si mucenicii, mosii si stramosii nostri. Pe acestia ii fericeste Mantuitorul cand zice: "Fericiti veti fi cand va vor ocari si va vor prigoni si vor zice tot cuvantul rau impotriva voastra, mintind pentru Mine!" ” ( Pr. Visarion Iugulescu )
Chiar daca atmosfera de la servici este ca intre prieteni, crestinului adevarat nu-i este perimis sa umble in caile pacatoase ale lumii, pentru ca el umbla pe urmele Domnului Iisus. „Trebuie sa ne comportam totdeauna politicios, ca si cum ar fi fata de Domnul!” (Clement de Alexandria)
Daca vom reusi sa stam departe de toate acestea, vom vedea mai tarziu, ca ei (colegii nostri) au fost atenti la tot ceea ce am facut sau am spus noi si chiar daca nu am fost ca ei, chiar daca am fost etichetati ca „dubios” sau „pocait”, mai tarziu, cand o sa aiba nevoie de noi, de sinceritatea noastra si nu de barfa o sa apeleze cu incredere la sfatul nostru, la parerie noastre vis -a - vis de o problema sau alta.
Nu intamplator, politetea a fost comparata cu o cheie de aur, care deschide toate portile. Manierele sunt o oglinda in care fiecare isi arata fata.