"Unitatea ...Marele meu Dor, marele meu Vis"

"Noi suntem uniti intre noi, in masura in care ii uram in comun pe adversar" (Sf. Vasile cel Mare)

Biserica lui Hristos pluteste neclintita pe involburatele valuri ale acestei lumi, asa cum odinioara corabia lui Noe plutea pe deasupra muntilor.
Intr-o vreme ca aceasta, in care in jurul nostru totul este in schimbare, Biserica Ortodoxa este si ramane una si aceeasi, propovaduind aceeasi invatatura mantuitoare stabilita de cei 318 Sfinti Parinti la Sinodul de la Niceea din anul 325. Fiecare dintre noi trebuie sa marturisim aceasta invatatura intr-un cuget si intr-un gand. Printr-o astfel de marturisire dovedim taria si statornicia credintei noastre.
Unitatea este o necesitate categorica, deoarece Domnul Iisus a acceptat ca Biserica intreaga sa fie numita Trupul Sau si ca fiecare dintre noi sa fim puternic legati intre noi. Asa cum capul nu poate spune picioarelor, "nu am nevoie de voi" (cf. 1 Cor. 12, 21), nici noi nu putem privi la cel de langa noi, care sunt de aceeasi credinta, ca la niste straini. Nu ne desparte nimic pe unii de altii, decat daca facem aceasta cu buna stiinta, noi insine.
 Constiinta unitatii ne obliga sa lasam deoparte orice motiv personal care duce la cearta si la neintelegeri. Daca am aflat Calea, Adevarul si Viata si daca, mai presus de toate, am facut, din proprie initiativa, un legamant de slujire adevarata cu Dumnezeu, ne vom face vinovati de osanda, pentru ca nu am dovedit - cu toata ravna si hotararea prin buna intelegere intre noi si in acord cu invatatura Bisericii - grija necontenita fata de unitatea acesteia. Cine iubeste Biserica, respecta cu piosenie invataturile ei, intre care cea dintai este unitatea credintei. Aceasta unitate nu se poate realiza fara dragostea si pacea dintre cei ce-si spun drept-maritori crestini.
Dezbinarea si racirea dragostei dinte frati au dus la adunari lipsite de viata, la ascultatori lipsiti de pocainta si la propovaduitori lipsiti de har. "Din lipsa unitatii, rugaciunile noastre merg goale. Sa nu ne miram ca nu aduc nimic inapoi. Atunci vorbim oamenilor, dar nu le spunemi nimic...Daca vasul constiintei este gol, daca vasul rugaciunii este gol, daca vasele marturisirii noastre sunt goale, iar cei carora noi le suntem datori vor pieri in pacatele lor, sangele lor va fi cerut din mana noastra ( cf. Ezechil 33,6). Noi suntem vinovati" (Traian Dorz).
Ce poate fi mai placut la auz decat numele pacii, al unitatii si al dragostei? Adevarata dragoste, dar al Duhului Sfant, uneste, nu dezbina.
Sa meditam mai bine la faptele noastre, iar daca am calcat pe alaturi sa ne cutremuram si sa ne indreptam. Sa privim in inima noastra caci de acolo vin si raul si binele; si intunericul si lumina; si unitataea si dezbinarea. Inima zamisleste samanta ispitei si a caderii, dar si samanta virtutii si a inaltarii. "Omul bun - zice Domnul Iisus - scoate lucruri bune din visteria buna a in inimii lui, iar omul rau scoate lucruri rele din visteria rea a inimii lui, caci din prisosul inimii vorbeste gura" (Luca 6, 45). E timpul sa plangem, asa cum au plans evreii la zidul plangerii, aducandu-ne aminte de icoana trista a Domnului nostru Iisus la usa Bisericii Sale din Laodiceea, incercand sa intre inauntru: " Iata, Eu stau la usa si bat..."(Apocalipsa 3,20), sau de cuvintele Lui:"Acolo unde dunt doi sau trei adunati in numele Meu, sunt si Eu in mijlocul lor". Caci daca nu este unitate intre noi, nici Domnul nu este in mijlocul nostru, ci sta afara, la usa, iar noi suntem ca aceea care vestesc numele Sau, dar pe El Il tin afara!
Va fi o judecata, iar noi, cei care L-am cunoscut pe Dumnezeu, vom avea parte de o judecata mai aspra (cf. Iacov 3, 1). Poate ca, in acea zi, multi isi cor indrepta privirile spre noi, zicand: "Daca ati fi trait in unitate, si daca ati fi avut focul Duhului Sfant, azi eu n-as fi mers in focul iadului...!"
Sa ne rugam deci lui Dumnezeu ca si Sf. Francisc de Assisi:
"Doamne, fa din mine unealta pacii Tale: acolo unde este ura, s-aduc iubire; acolo unde este ofensa, sa aduc iertare; acolo unde este dezbinare, s-aduc adevar; acolo unde este neancredere, s-aduc credinta; acolo unde este disperare, s-aduc speranta; acolo unde este intuneric, s-aduc lumina Ta, acolo unde este tristete, s-aduc bucurie..." Amin.