Ajutorul potrivit

"Sfantul Ioan din Kronstadt, spunea despre sotia sa, Elisabeta Konstantinova: „Sotia mea este un inger”. Aceste cuvinte nu erau simple alintari conventionale. Aceste cuvinte erau spuse cu seriozitate: mergand pe calea smerita a slujirii sotului ei, preoteasa Elisabeta castiga raiul.
Cand parintele Dumitru Staniloae a fost intrebat daca a cunoscut vreun sfant in viata, el a raspuns: „Da, pe sotia mea”. Raspunsul parintelui i-a mirat pe multi, mai ales pe cei care se asteptau sa auda din gura parintelui vreun nume de ieromonah din vremurile noastre.
El nu a apreciat-o in mod egoist numai pe sotia sa. Cuvintele sale sunt de fapt cuvinte de apreciere pentru oricare dintre preotesele care merg pe acelasi drum pe care a mers si Maria Staniloae."

Cuvintele aceste m-au miscat profund si m-au facut sa ma intreb, eu, de ce nu am putut raspunde la fel? Pentru ca nu am inteles pe deplin faptul ca dragostea dintre sot si sotie, dragostea in general, trebuie curatita de toate rezidurile, de toate miscarile egoiste si patimase.
In Geneza, cap 2, vedem ca Adam a cautat “ajutor pe potriva lui” dar “nu s'a gasit ajutor pe potriva lui”. Atunci Dumnezeu care stie gandurile omului, citindu-l pe Adam si vazand ce-si doreste el “a adus asupra lui Adam un somn adanc, si el a adormit; si a luat una din coastele lui si locul ei l-a plinit cu carne. Iar coasta pe care Domnul Dumnezeu o luase din Adam a prefacut-o n in femeie si a adus-o la Adam. Si a zis Adam: „De data aceasta iata os din oasele mele si carne din carnea mea!; ea se va numi femeie, pentru ca a fost luata din barbatul ei“
Ce minunat a lucrat Dumnezeu si ce minunat recunoaste Adam in Eva, ajutorul potrivit pentru el!
“Ajutorul potrivit” trebuie cerut de la Dumnezeu prin rugaciune cu mult inainte de a face pasul spre casnicie, cu mult inainte deci de a deveni sot sau sotie. Barbatul sau femeia trebuie sa se gandeasca foarte serios daca face fata exigentelor care se impun, daca sunt “ajutorul potrivit” unul altuia. Dupa ce s-a facut pasul, nu mai poate spune niciunul ca nu a avut timp sa constientizeze responsabilitatile care-i asteapta si conform Sfintei Scripturi, nu mai pot da inapoi.
Barbatul si femeia, in cazul nostru, sotul si sotia, daca au ajuns la concluzia ca sunt “ajutorul potrivit” unul altuia, trebuie sa traiasca nu in umbra unuia sau a altuia, ci in lumina pe care o raspandeste dragostea lor unul fata de altul si a amandorora fata de Dumnezeu.
Sa ne uitam si peste cateva citate ale lui Victor Hugo, despre barbat si femeie:
- Barbatul este puternic prin ratiune, femeia este invincibila prin lacrimi.
Ratiunea convinge, lacrimile induioseaza sufletul.
- Barbatul este capabil de eroism, femeia - de orice sacrificiu.
Eroismul innobileaza, sacrificiul aduce sublimul.
- Barbatul este un geniu, femeia este un inger.
Geniul este incomensurabil, ingerul este inefabil.
- Barbatul este un vultur care zboara, femeia - o privighetoare ce canta.
A zbura inseamna a domina spatiul, a canta inseamna a cuceri sufletul.

Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cela ce ne-ai invatat ca totdeauna sa ne rugam unul pentru altul, caci asa vom implini legea Ta si ne vom arata vrednici de mila Ta , cauta cu indurare si pazeste pe sotia mea, pe care mi-ai daruit-o si a petrece impreuna pana la moarte. Daruieste-i sanatate si deplina intelepciune, sa-si poata implini datoririle sale dupa voia si poruncile Tale. Fereste-o de ispitele pe care n'ar fi in stare sa le poarte. Intareste-o de ispitele pe care n'ar fi in stare sa le poarte. Intareste-o in dreapta credinta si in dragoste desavarsita, ca sa lucram impreuna faptele bune si sa tocmim viata noastra dupa sfintele Tale asezari si porunci. Ca a Ta este stapanirea si puterea in veci. Amin!