Stergar pentru lacrimile rabdarii

"...Sculandu-Te de la Cina, cum arata Sfantul Evanghelist Ioan, Te-ai dezbracat de haine si, luaad un stergar, Te-ai incins cu el si ai spalat picioarele ucenicilor Tai, invatandu-ne prin aceasta sa nu ne apropiem de Sfanta Imartasanie fara sa ne curatim de pacatele noastre cu lacrimile pocaintei. Avand mare trebuinta sa fiu curatit cu Sfintele Tale Taine, dar lipsit de pocainta in inima mea cea impietrita, cu Sfantul Apostol Petru strig Tie:
Iisuse, Preabunule, spala-mi nu numai picioarele, ci si mainile si capul;
Iisuse, da-mi sa vad adancul pacatelor mele;
Iisuse, deschide izvor de pocainta in sufletul meu;
Iisuse, inmoaie-mi inima cu roua milostivirii Tale;
Iisuse, ingradeste-ma cu frica Judecatii Tale si a chinurilor vesnice;
Iisuse, desteapta constiinta mea cea adormita si intareste glasul ei;
Iisuse, Dumnezeul inimii mele, vino si Te uneste cu mine in veci!..."
( Icosul 3, ACATISTUL SFINTEI IMPARTASANII )

Inainte de a impartasi cateva ganduri despre lacrimi, despre rabdare, intr-un cuvant despre stergarul lacrimilor rabdarii, iata cateva citate din Sfintii Parinti:
„Darul de a rabda necazurile este mai mare decat darul de a invia mortii. Pentru ca daca invie cineva un mort, atunci ii ramane dator lui Dumnezeu, pentru ca rugaciunea i-a fost ascultata. Dar daca cineva rabda necazurile, atunci acestuia Insusi Dumnezeu ii ramane dator“.( Sf. Ioan Gura de Aur)
“Necazul pe care il rabzi cu buna intelegere te va face sa-i afli rodul in vremea rugaciunii.” (Evagrie Ponticul)
“Necazurile de acum pune-le alaturea cu bunatatile viitoare si nicicand descurajarea nu-ti va molesi nevointa.” ( Marcu Ascetul)
"Plansul, tacerea si linistea sunt calea pe care mi-au aratat-o Parintii si Scriptura. Prin urmare, in liniste plangeti-va pacatele, caci nu exista alta cale in afara de aceasta." (Cuvioasa Pelaghia)
"Dragostea adevarata il incredinteaza launtric pe celalalt fara manifestari exterioare.
Dragoste inseamna sa asculti cu durere mahnirea celuilalt.
Dragoste inseamna si o privire indurerata si un cuvant pe care il vei spune cu durere celuilalt cand el se confrunta cu o greutate.
Dragoste inseamna sa participi la durerea lui, sa-l odihnesti in necazul lui. Dragoste inseamna sa rabzi un cuvant greu pe care ti-l va spune.
Toate acestea ajuta mai mult decat cuvintele multe si decat manifestarile exterioare. Cand suferi launtric pentru celalalt, Dumnezeu il incredinteaza launtric de dragostea ta si atunci el o simte chiar si fara manifestari exterioare....Celalalt simte daca il iubesti cu adevarat sau te prefaci, fiindca dragostea se transmite ca o telegrama...." ( Cuviosul Paisie Aghioritul, "Patimi si virtuti", Editura Evanghelismos, Bucuresti, 2007)
"Plansul este adevarata lucrare a adevaratului nevoitor al lui Hristos. Plansul este lucrarea acestuia de cand a pornit la nevointa si pana la savarsirea ei. Vederea pacatului nostru si pocainta pe care o naste aceasta sunt lucrari care nu au sfarsit pe pamant; vederea pacatului nostru starneste pocainta; prin pocainta se dobandeste curatirea; ochiul mintii, curatindu-se treptat, incepe sa vada in intreaga fire omeneasca neajunsuri si vatamari pe care nu le baga nicicum de seama mai inainte." ( Sf. Ignatie Briancianinov)
" Lacrimile inimii sunt semnul ca omul nu e singur, ci ca-L simte pe Domnul Hristos in sine." (Scrisori duhovnicesti - Sfintii Varsanufie si Ioan)
"Precum focul topeste trestia, asa lacrima topeste toata intinaciunea vazuta si gandita....Precum apa, adaugandu-se cate putin in foc, schimba vapaia cu desavarsire, asa si lacrima plansului adevarat stinge toata vapaia maniei si iutimii". (Sf. Ioan Scararul )
"Lacrimile mele nu cad pe daramaturi si nici pe mormane de cenusa; nu plang dupa un templu facut de mana omeneasca (...). Plang mistuirea in flacari a unui templu nevazut, nezidit de mana omeneasca, pe care Dumnezeu l-a creat pentru o nevazuta, o inalta slujire dumnezeiasca. Plang surparea unui oras tainic, menit sa fie salas si adapost de ganduri si simtaminte binecuvantate". ( Sf. Ignatie Briancianoc)
"Din lacrimile celui ce plange (...) mijeste speranta mintuirii". (Sfantul Ignatie)
"Fii ca un imparat in inima ta, sezand pe tronul inalt al smereniei tale si poruncind rasului: "Du-te", si se duce, si plansului cel dulce: "Vino", si vine, si slugii noastre, tiranului trup: "Fa aceasta", si face. Daca cineva a imbracat plansul ca pe o haina de nunta fericita si plina de har, acela a cunoscut rasul duhovnicesc al sufletului". Plansul pe treptele cele mai inalte nu mai e un plans al ochilor trupesti. "Desfiinteaza pacatul, si e de prisos lacrima indurerata a ochilor trupesti. In Adam nu a fost lacrima inainte de cadere, precum nici dupa Inviere nu va mai fi, odata ce a fost desfiintat pacatul" (Sf. Ioan Scararul - in Treapta a VII-a a)
"Doctorul asteapta sa vada lacrimile tale. Apropie-te! Sa nu te temi! Arata-i Lui rana, aducandu-i si doctoria, lacrimi si suspine, ca iata s-a deschis usa pocaintei! Sarguieste-te, pacatosule, mai inainte de a se inchide." ( Cuv. Efrem Sirul - in "Cuvinte si Invataturi" )
Fiecare dintre noi purtam o anumita povara ( Galateni 6: 5)
Sa nu ne ingrijoram...Domnul ne va pazi...si atunci cand lacrimi vor izvora din ochii nostri, El, va fi cel dintai ce le va sterge cu stergarul mangaierilor sale
Am invatat..viata m-a invatat ca una e sa plangi, alta este sa te plangi...ca uneori plansul te elibereaza ,alteori el iti alina dorul pe care-l porti, iar in cele mai multe cazuri simti nevoia de a plange doar pentru ca-ti simti sufletul incarcat.
Sa nu ai sentimente si resentimente fata de cel ce plange langa tine inseamna sa fi de piatra....In fata ochilor care plang, ar trebui fiecare dintre noi sa realizam cat de mult ne asemanam noi oamenii si cat de multe lucruri avem in comun. Numai cel care face asa va dovedii ca stie si poate iubii. Si aceasta pentru ca el va pune intodeauna pe primul loc asemanarile dintre semenii (fratii) sai si nu pe diferente.
Cu cel ce plange, plangi...cu cel ce se bucura, bucura-te...
Un dicton spune ca: "Lacrimae poenitentium, vinum angelorum", adica: "Lacrimile celor care fac pocainta sun vinul ingerilor", ii imbata de fericire.

Odata, patru ucenici au vrut sa se intreaca.
Zis si facut. S-au asezat toti intr-o incapere si au decis ca, timp de trei zile, nici unul sa nu spuna o vorba, ca astfel sa-si incerce rabdarea si puterea de concentrare. Dar, spre seara, cand a inceput sa se intunece, unul nu s-a mai putut abtine si a zis:
- Sa aprinda cineva lumina!
- Ce faci, nu trebuia sa tacem ? - l-a intrebat nedumerit al doilea.
- Prostilor, de ce ati vorbit ? - se repezi al treilea sa-i dojeneasca.
- Ehe, doar eu am tacut! - se lauda cu ingamfare cel de-al patrulea.
Fiecare ucenic a cazut prada cate unei ispite: graba, neancrederea, mania si mandria - cele patru ispite care incearca pe oameni in tot ceasul.

Rabdarea este cel mai bun tovaras de drum in viata, fie ca muncesti, ca inveti sau ca te rogi. Unde nu este rabdare, nu este nici iubire! Adesea cele mai mari incercari ale vietii  devin cele mai mari binecuvantari ale ei.
Asa ca nu uita de stergarul rabdarii!  Rabdarea iti largeste sufletul!..