Armistitiu cu pacatul? - Niciodata!

Din perioada copilariei mi-a ramas intiparit in minte felul de organizare a armatei in caz de razboi. Armata adversa se informeaza prin toate mijloacele de care dispune, despre puterea pe care o detinem, despre armele pe care le avem in dotare, despre capacitatea soldatilor de a tine piept unor dezinformari din partea inamicului, despre posibilii dezertori ce se pot alia cu in amicul. In urma acestor informari, tabara adversa, cunoscand punctele slabe ale celeilalte, pregateste un plan sau mai multe de lupta.
Razboiul "impotriva capeteniilor, impotriva domniilor, impotriva stapaniilor intunericului acestui veac, impotriva duhurilor rautatii care sunt in locurile ceresti..."(cf. Efeseni 6, 12), este o realitate. Vrajmasul-diavol cauta pe toate caile sa ne robeasca, incercand fel si fel de ispitiri pentru a ne tari pe calea pacatului si a pierzarii. Pentru a nu fi cucerit sufletul, pentru a nu fi robita inima, fiecare om trebuie sa opuna o darza rezistenta, dand dovada in fata acestei realitati de "buni ostasi ai lui Hristos" ( cf. 2 Timotei 2, 3).
Spre deosebire de celelalte razboaie despre care invatasem in armata, razboiul acesta duhovnicesc, intre "tabara binelui" si "tabara raului" este continuu, nu se poate vorbi despre un armistitiu. Vrajmasul este necrutator, el nu depune niciodata armele, se preface doar si de aceea este necesar ca ostasii lui Hristos sa fie mereu veghetori si sa aiba armele de lovire si de aparare pe care le da Duhul Sfant (Efeseni 6) asupra lor. Biserica lui Hristos a inceput acesasta lupta inca din timpul intemeierii ei in chip nevazut prin Jertfa pe Cruce a Domnului Iisus. El Insusi a spus despre Biserica sa ca: "portile iadului nu o vor birui" (cf. Matei 16, 18). O, si cati crestini nu dorm crezand ca ei nu trebuie sa faca nimic sau se pornesc la lupta cu diavolul fara a-i cunoaste strategia si armele pe care le foloseste acesta, cazand, mai devreme sau mai tarziu, biruti de el. Pentru o biruinta sigura, mai intai de toate trebuie cautat inlauntru nostru, al fiecaruia, potentialul dusman. Cand spun lucrul acesta ,ma gandesc la eul nostru, acesta trebuie detronat intai, pentru ca in locul lui sa vina Hristos, Firea cea veche trebuie rastignita si inlocuita cu o fire noua, in Hristos. Apoi, o data inrolati in ostirea lui Hristos, nu mai putem fi prieteni cu lumea: "Cine va voi sa fie prieten cu lumea, se face vrajmas lui Dumnezeu" (cf. Iacov 4, 4). Asadar, si prietenia cu lumea trebuie intrerupta. Biruinta ma poate fi garantata si de felul in care se aplica in viata fiecarui ostas "regulamentul de disciplina", Cuvantul lui Dumnezeu. Acesta se cere sa fie cunoscut si pus in practica de fiecare ostas.
Cine se abate de la "Regulament" risca "pedeapsa cu moartea" caci "plata pacatului este moartea". Totodata trebuie stiut ca in aceasta lupta nu au nici o sansa cei fricosi sau lasi. Vrajmasul rade de acestia, pentru ca stie ca din partea lor nu va primi nici o vatamare. Sa dam deci frica la o parte si, precum David, cu curaj sa ne aruncam in lupta pentru a-l birui pe Goliatul de azi. Vom avea surpriza ca in aceasta lupta vrajmasul sa nu iasa in fata precum Goliatul lui David, batjocorind si scotandu-si in evidenta armele pentru a ne intimida ci, dimpotriva, zambind prietenos si cautand sa faca pace. Nu trebuie luat in serios. In spatele surasului sau se ascunde momeala, "bomba" ce va exploda cu siguranta. Vrajmasul are o capacitatea extraordinara de a-si musamaliza atacurile, strategia, armele, facand astfel ca multi crestini inrolati cu adevarat in ostirea lui Hristos sa depuna armele zicand:"Nu exista diavol!" sau sa creada ca este mai bine sa cada la pece prin diverse compromisuri.
Campul de lupta este mare si este plin de ostasi cazuti, care au inceput bine dar au sfarsit rau acest razboi. Strategia vrajmasului se schimba mereu si despre ea se poate vorbi mult dar, cred ca un lucru nu trebuie scapat din vedere, si anume, ca diavolul nu trambiteaza niciodata inainte de atac. El vine si ne ataca atunci cand nici nu ne asteptam. Sa fim treji si gata orisicand de lupta!
"Stati deci tari, avand mijlocul incins cu adevarul si imbracati-va in platosa neprihanirii, avand picioarele incaltate cu ravna Evengheliei pacii. pe deasupra tuturor acestora luati scutul credintei, cu care veti putea stinge toate sagetile arzatoate ale celui rau" (cf. Efeseni 6, 14-15)