Din iubire de adevar ( I, II)

I.

"Pentru cuget vei da vama
pentru ganduri vei da seama,
fapte bune, fapte rele
mai tarziu raspunzi de ele"
(Traian Dorz)

Vorba multa, chiar si lipsita de rautate, uneori poate fi piatra de poticnire. Cine vorbeste mult, imposibil sa nu greseasca - spune o vorba din popor.
Se intampla de multe ori ca, din dorinta de afirmare, sa tragem concluzii pripite si sa ne amestecam in lucruri care par ca sunt duhovnicesti, dar in realitate sun firesti. In intalnirile noastre, chiar dupa Sf. Liturghie, barfim cu atata placere fara sa stim daca ceea ce spunem este adevarat sau nu.
Tomas a Kempis tine sa ne spuna ca: " Naravul si nepasarea fata de nepasarea sufletului nostru ne trag de cele mai multe ori la limbutie..."
Este timpul sa analizam cu atentie viciul acesta care se cheama "barfa" si toate urmarile lui. Este timpul sa fim mai veghetori si sa ne luam mai in serios misiunea de crestini ortodocsi, adica de a fi dreptcredinciosi, vestindu-L pe Mantuitorul si Jertfa Sa si nu vorbariile fara rost si usuratice.
Ori de cate ori avem ocazia, sa vestim Evanghelia lui Hristos si nu "evanghelia" noastra sau a lumii contemporane.
Sa lasam curiozitatile problemelor cotidiene si sa-L aducem pe Hristos la oameni, iar pe oameni sa-i aducem la Hristos. Facand asa, vorbele desarte, neziditoare si pierzatoare de suflet nu-si vor mai avea loc pe buzele noastre.
Fie ca intodeauna cuvintele noastre sa fie pline de dragoste, de bunatate si in lumina sfantului Adevar. Caci adevarul nu barfeste niciodata. Ci el ustura si doare, dar e adevar.

"Fiul meu, oricat de falnic duhul raului ti-apare ai curaj sa spui in fata adevarul sus si tare. Indrazneste, nu te teme si vei birui-n ispita, caci a raului putere todeauna-i marginita" (Traian Dorz)
Adevarul insa trebuie cercetat, sa vedem daca e intru totul adevarat, ca nu cumva sa se transforme tot in barfire. Sa ne ferim deci de orice fel de vorbe neadevarate sau cu jumatati de inteles, pentru a nu ne face partasi la stricaciunile ce vin o data cu acestea: certusi, dezbinari, divorturi, etc.
Odata deveniti piatra de poticnire, ne vom impovara cu un pacat mare si vom pierde incredearea in fata tuturor.

Din iubire de adevar (II)

"Fiul meu, alege numai binele adevarat, tot ce numai pare bine, este-adeseori pacat ce e bine-ntreg, se simte si-l cunoaste duhul tau, ce doar pare, e-amagire: crezi ca-i bine, dar e rau" (Traian Dorz)

Sa fii mintit este cel mai grav act de tradare.„Toti cunoastem oameni care ne-au mintit. Dar prima oara, cu totii ne intrebam: «In legatura cu altceva m-ai mai mintit ?» Credibilitatea se construieste ca un turn, caramida cu caramida. Minciuna scoate o caramida de la baza turnului. Asta e miza:credibilitatea.” (Michael Josephson)
Se intampla uneori sa dam crezare oricaror vorbe si porniri, fara a cumpani temeinic in fata lui Dumnezeu ceea ce auzim sau vedem. Si vai, de multe ori, cadem in cursa vrajmasului imbratisand minciuna ca pe un adevar. Iar dupa aceea tinem cu inversunare la parerea formata, fara a mai lua in seama si parerea altora.
Se intampla deseori sa vedem la cei din jurul nostru, mai degraba lucrurile rele, decat cele bune. Sa vedem paiul din ochiul altuia uitand de posibila barna din ochiul nostru.
Se intampla - suntem plini de slabiciuni, dar lucrul acesta nu ne impiedica sa fim mai plini de intelepciune, de chibzuinta si de smerenie. Cel ce iubeste adevarul, nu se increde in cuvintele oricui si nu se lasa tras in cursa vrajmasului diavol, ducand vorba de ici-colo cand aude zvonindu-se ceva. Daca spunem ca iubim adevarul si ca vrem sa traim in adevar, atunci, ori de cate ori vom fi pusi in fata unor lucruri de care nu avem cunostinta, oricat de priceputi ne-am vedea, sa nu le ducem intai la inima ca nu cumva sa o ranim din nechibzuinta, imbratisand o invatatura straina sau o minciuna.
Cand adevarul este pus la umbra unei indoieli, si nu numai atunci, sa cautam cu smerenie a ne sfatui cu fratii. Atunci cand luam decizii de unii singuri, posibilitatea de a gresi este enorm de mare. Dar cand venim cu nelamuririle noastre in fata unui sfat fratesc, a unui frate trecut prin viata, prin incercari, intelept si smerit, ne vom zidi pe temelia adevarului, vom lua hotarari drepte, nepripite, iar constiinta noastra va fi curata si se va bucura de mai multa pace inaintea lui Dumnezeu. Adevarul nu este greu de aflat pentru sufletul care se smereste, cautandu-l, dar: "greu se afla adevarul daca umbli sa-l gasesti, indrumat de ingamfare ori de ambitii firesti..." (Traian Dorz)

Faca Bunul Dumnezeu ca in orice clipa a vietii noastre, linistita sau involburata, sa putem spune si noi cu poetul Traian Dorz:

"Eu te voi iubi-n vecie, Adevarule iubit,
chiar daca-ascultand de tine prea ades am suferit,
chiar de-as fi mereu ca astazi alungat si prigonit,
eu doresc sa merg cu tine, Adevarule iubit,
caci doar cand sunt langa tine cugetul mi-e linistit!
Amin.