Biruinta in numele Domnului

Timp de patruzeci de zile, armata poporului Israel a tremurat de frica filisteanului urias. In fiecare dimineata si in fiecare seara, acest urias se apropia de tabara istraelitilor strigand si aruncand ocari asupra ostirii lui Israel si nimeni nu indraznea sa-i faca fata.
Poporul Israel, desi era poporul ales de Dumnezeu, tremura de frica isi pierduse parca nadejdea. Chiar si atunci cand tanarul David a acceptat provocarea lui Goliat, toti il priveau oarecum cu neincredere. Un tanar ce abia se putea misca sub greaua armura de metal, ce abia isi putea tine capul sus sub greutatea coifului greu de arama, cum putea el sa invinga un munte de om?
David, intelege ca aceste nu-i pot fi de folos, daca nu ar fi Dumnezeu de partea lui. De fapt el a acceptat aceasta provocare convins ca Dumnezeu este de partea lui. Un popor intreg tremura de frica in fata unui om, in timp ce David, un copil aparent neinsemnat, privea spre cer.
"Nu pot sa merg cu armatura aceasta caci nu sunt obisnuit cu ea", spune David, privind spre Saul. Din nou ingrijorare, David are in maini numai toiagul de pastor, traista, prastia si cinci pietre alese din rau, dar avea in inima o credinta puternica in Dumnezeul sau.
Goliat, plin de uimire vazandu-l pe David, s-a maniat si mai tare. "Ce!" a strigat el, "sunt caine, de vii la mine cu toiag?" Apoi a inceput sa se arate cat de grozav si inspaimantator este el, umflandu-se de mandrie.
David, merge inainte cu Dumnezeu, merge linistit, nu are de ce sa se teama, el se va lupta cu uriasul Goliat in numele Domnului. Raspunsul sau la vorbele de ocara ale uriasului sunt: “"Tu vii asupra mea cu sabie si cu lance si cu scut; eu insa vin asupra ta in numele Domnului Savaot, Dumnezeul ostirilor lui Israel pe Care tu L-ai hulit. Acum insa te va da Domnul in mana mea si eu te voi ucide si-ti voi taia capul, iar trupul tau si trupurile ostirii filistene le voi da pasarilor cerului si fiarelor campului, si va afla tot pamantul ca in Israel este Dumnezeu; Si toata adunarea aceasta va cunoaste ca nu cu sabia si cu sulita izbaveste Domnul, caci acest razboi este al Domnului si El va va da in mainile noastre". ( 1 Regi 17: 45-47)
Doamne, ce curaj pe acest tanar, ce credinta! David nu numai ca nu se teme, dar si alearga in intampinarea filisteanului. Ma gandesc ca ostirea lui Israel, a inchis ochii, ei nu puteau gandi decat ca David va cadea rapus de Goliat. Ce uimite aveau sa fie mai tarziu ambele armate cand o piatra, o singura piatra, aruncata de un tanar avea sa-l doboare la pamant. Se implineste atunci un cuvant al Domnului Iisus de mai tarziu: “Cine scoate sabia de sabie va pieri”. Capul lui Goliat este taiat de David, cu propria sabie a filisteanului.
David a avut curaj si incredere in ajutorul lui Dumnezeu. Cat de important este lucrul acesta, o ostire intreaga a uitat de Dumnezeu si Dumnezeu hotaraste sa le de lor, dar si noua celor de astazi o lectie minunata. Chiar daca Goliat era un razboinic puternic si viteaz, tanarul David l-a biruit, caci dreptatea era de partea sa, fiindca "Dumnezeu sta impotriva celor mandri, iar celor smeriti le da har!”
Prieteni dragi, haideti sa privim in viata noastra si in jurul nostru. Fiecare dintre noi avem de infruntat un “Goliat” mai mare sau mai mic. Trecem prin incercari, prin suferinte sau prin diverse probleme, uneori ne este greu, ne este frica, ne este teama ca vom cadea rapusi sub greutatea lor. Sa nu deznadajduim, tocmai de aceea am ales textul acesta biblic cu David. Si noi, chiar daca suntem plini de slabiciuni, chiar daca nu avem o pregatire deosebita, daca avem insa credinta, o credinta ca a lui David, vom putea iesi biruitori.
De vom privi la “Goliat”, la greutatile si incercarile ce ne stau in cale, fara nadejde in Dumnezeu, ne vom impiedica si vom cadea. Dar de vom privi la Dumnezeu si ne vom increde in ajutorul Lui, “Goliat-ul” se va prabusi la picioarele noastre.
Suntem noi in stare sa ne infruntam “Goliat-ul” nostru, calcand pe urmele lui David?
Suntem noi incredintati ca Dumnezeul care l-a ajutat pe David, ne va ajuta si pe noi?
Iata catre final cateva ganduri, poti sa le iei daca vrei ca niste secrete ale biruintei duhovnicesti:
- “In lucrarea mantuirii omului si omenirii gasim pestere, rugul, mielul, porumbelul; vase umile si smerite…Oare nu este acest lucru o strasnica predica si mustrare pentru ingamfarea si trufia omeneasca?” ( Parintele Iosif Trifa – “Sprea Canan”, 1936, pag.15)
- “Doar cel ce crede in victorie poate invinge!”
- “ Daca vrei sa invingi o slabiciune nu o hrani.”
- “Biruinta este intodeauna de partea adevarului, chiar daca ea se arata tarziu”
- “Taina puterii si biruintei noastre nu sta in puterea noastra, ci in puterea care vine de Sus peste puterile noastre atunci cand inima noastra se roaga, cand ochii nostri lacrimeaza, cand sufletul nostrum lupta” ( Parintele Iosif Trifa – “Dreptarul invataturii sanatoase”, 2001, pag.222)
Daca mai ai timp iata cateva intrebari, incearca sa-ti raspunzi sincer la ele:
Care-i “Goliat-ul” din viata ta impotriva caruia te lupti?
Pe ce te bazezi in bataliile tale?
Care este ultima biruinta duhovniceasca a ta?
Care este ultima infrangere duhovnieasca a ta?