Sa ramanem in Lumina!

Domnul isi face prezenta in viata noastra de multe ori atat de minunat incat noi nici nu ne dam seama. Noi Il tot asteptam, Il tot chemam, dar El este langa noi, asteptand doar sa intoarcem privirea.
Asteptarea presupune pregatire, presupune a merge pe Calea- Hristos. In Biserica, in adunare si la Cuvantul lui Dumnezeu este pregatirea pentru vesnicie, in masura in care fiecare suntem gata prezenti si bine pregatiti pentru ca tot ceea ce ne va da Dumnezeu sa putem sa acumulam in fiinta noastra...Sa intelegem dragostea Mantuitorului pentru toti acei care-L cauta, care Il iubesc si Il doresc si Il poarta in inima lor!...Hristos s-a dus sa pregateasca un loc in patria cereasca, unde va fi El sa fie si slujitorii Lui...
Pentru aceasta s- a coborat Hristos pe pamant, ca sa ne ridice pe noi la Cer...El este Calea!...Pe ce cale gasim Adevarul? A Cuvantului!...Iata cat ne este de la indemana Calea prin care sa cunoastem Adevarul! ... Si-abia numai Adevarul face lumina prin Duhul Lui Dumnezeu si sfintire in viata noastra ca sa avem viata vesnica. Ce frumos , ce limpede, ce clar! Cat de usor putem ca sa intelegem, cat de usor putem ca sa ne mutam de aici de pe pamant cu cugetul nostru sus, mai sus de cugetul nostru...Nu tot coborand in noi insine, amagindu-ne si chinuindu-ne...
Sa respectam Adevarul! Acesta ne modeleaza, acesta ne naste din nou!...Sa nu se desparta partasia! Sa ramanem in Lumina!
Cat de limpede ne vorbesc urmatoarele vresuri ale fr. Traian Dorz, despre aceasta ramanere in Lumina:

“Aici vom ramanea mereu,
oricat de-ntelenita-i glia;
cu-atat cu cat aram mai greu,
va fi mai sfanta bucuria.
Aici vom ramanea, crezand
in biruinta pentru care
ne-au ars stramosii rand pe rand,
s-o-nalte mai stralucitoare.

Aici vom suferi mereu,
in locul unde-avem porunca,
sa-I daruim lui Dumnezeu
slujirea-n cea mai aspra munca.
Si-aicea vom muri-aparand
un adevar si-o mostenire
incununate, in curand,
de-o nesfarsita stralucire.

Aici, caci chiar pe-acest pamant
dorim sa se mai nalte-o data
pentru Hristos un crezamant
si-o dragoste adevarata.
Ca sa-nviem de-aici mereu
prin noi si noi urmasi, intruna,
arzand in veci lui Dumnezeu,
in miile de jertfe, una.”

Depinde de noi sa-L aflam pe Tatal nostru cel adevarat din ceruri si pe Maica noastra cea iubita si prea sfanta, pentru ca sa nu fim si sa nu traim pe pamantul acesta dezechilibrati , ci sa avem in permanenta un sprijin...Nimic nu mi-a dat o tarie in fiinta mea decat gandul acesta: ca am dincolo de cerurile care se vad pe Dumnezeu – Tatal, coborat pe pamant, pe Dumnezeu- Fiul si pe Duhul Sfant care vegheaza in dreptul fiecaruia dintre noi care vrem sa Il primim in viata noastra, ca drumul nostru si calatoria noastra pe pamantul acesta sa fie pe Calea cea buna!...Aici, in Casa Domnului, in mana Lui Dumnezeu, nu ne pot smulge nici valurile, nici vanturile vremurilor, nici necredinta unora, nici neputintele altora, nici chiar slabiciunile noastre...