Cum as putea sa-ti arat cat de mult te iubesc?

Ne-am straduit sa iubim, ne-am oferit inima si sufletul?
Am dat tot ce aveam mai bun pentru aceasta iubire?
Iubirea din sufletul meu reprezinta Adevarul?
Adevarul din mintea mea oglindeste Iubirea?
Ce ii ofer azi aproapelui meu?
Ce ii ofera iubirea mea?
- Incearca astazi sa pui in balanta iubirea si iertare,
vezi care cantareste mai mult?

Ideal ar fi sa cantareasca la fel.

Cand ma uit peste atatea intrebari care trimit sper iubire, ma rusinez, gandindu-ma ca puteam face mult mai mult...
O istorioara spune ca odata un om a avut bucuria sa fie primit in cer, inainte sa fi sfarsit viata pamanteasca. Un inger, luandu-l de mana, l-a dus intr-un palat stralucitor unde se aflau o multime de oameni in jurul unei mese bogate, incarcata cu mancare. Oamenii acestia erau insa tristi si se tanguiau cu amar, pentru ca, desi stateau in jurul unei mese incarcate, nu-si puteau potoli setea si foamea. Aveau niste linguri cu coada foarte lunga si, oricat se chinuiau sa manance cu ele, nu reuseau in nici un fel. Aici este iadul - i-a spus ingerul.
Apoi l-a dus ingerul intr-un alt palat asemanator cu cel dinainte. Aici era aceeasi masa incarcata cu bunatati si, de asemenea, aceleasi linguri cu coada lunga. Oamenii erau, spre deosebire de ceilalti, foarte fericiti si radiau de bucurie. Cum? Fiecare om isi folosea propria lingura pentru a-l hrani pe cel din fata sa si astfel nimeni nu ramanea flamand. Acesta este raiul - a spus ingerul.
Toate aceste intrebari ne chema la iubirea de Dumnezeu, cea intru Hristos... "Va dau o porunca noua: sa va iubiti unii pe altii; cum v-am iubit Eu, asa sa va iubiti si voi unii pe altii" (Ioan 13, 34). Si apoi: "Nu este mai mare dragoste decat sa-si dea cineva viata pentru prietenii sai. Voi sunteti prietenii Mei, daca faceti ce va poruncesc Eu"(Ioan 15,13-14). Sf. Ap. Pavel spune la randul sau: "Nimeni sa nu-si caute folosul lui, ci fiecare sa caute folosul altuia" (1 Corinteni 10, 24). Pentru ca "Dragostea....nu cauta ale sale" (1 Corinetni 13, 5)
Asadar, rusinandu-ne ca nu putem da un raspuns multumitor la aceste intrebari, sa ne intoarcem privirea spre Domnul Iisus pentru a invata adevarata dragoste.
Fiecare dintre noi, precum Sfintii Apostoli, avem un tarm al inceputului noustu pe calea Domnului. Acel tarm este locul infruntarii intre lumina si intuneric, este locul unde Dumnezeu a inceput sa invinga, castigand sufletele noastre. Dorul, este...o intoarcere la tarmul acesta..la intalnirea cu trecutul, care ne cere tuturora smerenie...Pe acest tarm am cunoscut dragostea dintai, pe acest tarm, am deschis prima data usa spre inima noastra. Pe acest tarm, Dumnezeu, S-a "lasat vazut" binecuvantand crdinta noastra si legamantul scaldat in lacrimile pocaintei...
Ca sa pot arata cat de sincer si mult iubesc, va trebui sa ma intorc tot mai des pe acest tarm, ajutand totodata si pe cei de langa mine sa-si simta dorul, care este asa cum spuneam reantoarcerea la lumina inceputurilor. Numai in lumina dragostei dintai putem arata cat de mult iubim.