Faramituri de gand ( I ,II ,III)

I.

De cate ori deschid Sfanta Scriptura, retraiesc, cu gandul, calvarul Domnului nostru Iisus Hristos.... La iubirea lui Dumnezeu noi oamenii am raspuns cu rautate....Ce ma invata Cuvantul lui Dumnezeu azi?
Ma invata cum sa rabd, cum sa raman calm si cum sa raspund cu iubire celor ce ma necajesc.
Domnul Iisus a ramas senin in toata agitatia aceeea.
Nu L-au tulburat sarutul lui Iuda, lepadarea lui Petru si nici biciuirile, nici ruperea hainelor de pe El, nici cununa de spini.... Domnul Iisus a indurat crucea, piroanele, batjocora si moartea cu demnitate!
"...uitati-va si intrebati care sunt cararile cele vechi, care este calea cea buna: umblati pe ea si veti gasi odihna pentru sufletele voastre!" ( Ieremia 6, 16)
Ca un sunet de clopot, in mijlocul tacerii, asa rasunp cuvintele acestea mangaindu-ma si imbarbatandu-ma. Fiecare ceas trait cu Domnul Iisus, este o pregustare a partasiei din vesnicie.
Daca nu vom cauta cararile vechii, batatorite de pasi sfintilor nostri inaintasi si nu vom alerga pe ele cu simtul responsabilitatii, avem toate sansele sa trecem din focul ispitelor de acum in focul nestis pregatit vrajmasului diavol si slujitorilor lui.
Profetul Ieremia, ne cheama sa ne bucuram si aici si acolo, in eternitate de iubirea lui Dumnezeu.
"... nu va ingrijiti dinainte ce veti vorbi, ci sa vorbiti ceea ce se va da voua in ceasul acela. Caci nu voi sunteti cei care veti vorbi, ci Duhul Sfant. ..."
Citind versetul acesta, mi-am zis......cat de departe suntem noi Doamne de starea aceasta, ajuta-ma sa ma pot smeri, ca Tu intradevar sa poti lucra prin mine!
Cu ocazia aceasta mi-am adus aminte si de o frumoasa istorioara a unui frate din Pateric care, desi s-a rugat lui Dumnezeu timp de cinci saptamani pentru ca Domnul sa-i descopere intelesul unui cuvant din Scriptura pe care el nu-l pricepea, rugaciunea lui a ramas fara nici un raspuns. Dar cand acest frate s-a hotarat sa mearga la un calugar batran ca sa-i ceara o lamurire, atunci, chiar in clipa in care a pus mana pe clanta usii, mintea i s-a luminat de sus si fratele a inteles textul. Mirat, fratele L-a intrebat pe Domnul, in timpul rugaciunii, de ce nu i-a descoperit acest adevar timp de cinci saptamani cat s-a rugat. „Pentru ca, i-a raspuns Domnul, timp de cinci saptamani cat te-ai rugat nu te-ai smerit, dar cand te-ai smerit si te-ai ridicat ca sa-l intrebi pe parintele tau duhovnicesc, ti-am descoperit locul pe care nu-l intelegeai.
Tot cu aceasta ocazie m-am dus cu gandul si la versetele :
„Daca zice cineva: iubesc pe Dumnezeu, iar pe fratele sau il uraste, mincinos este! Pentru ca cel ce nu iubeste pe fratele sau, pe care l-a vazut, pe Dumnezeu, pe Care nu L-a vazut, nu poate sa-L iubeasca. Si aceasta porunca avem de la El: cine iubeste pe Dumnezeu sa iubeasca si pe fratele sau” (1 In. 4, 20-21).
Cat de legate sunt smerenia si iubire, daca nu vom reusi sa le dobandim....atunci cu adevarat va trebui sa ne ingrijoram si sa ne intrebam: De unde vin vorbirile noastre?!
"...Si acum te rog, Doamna, nu ca si cum ti-as scrie porunca noua, ci pe aceea pe care noi o avem de la inceput, ca sa ne iubim unii pe altii. Si aceasta este iubirea, ca sa umblam dupa poruncile Lui; aceasta este porunca, precum ati auzit dintru inceput, ca sa umblati intru iubire...." (2 Ioan)
Doamne, cat de departe suntem si cat de mici in raport cu iubirea pe care ne-o ceri fiecaruia!
Noi ne invatam copii sa spuna: „eu sunt mic, tu fa-ma mare"....si multi dintre noi credem ca aceasta rugaciune este doar a copiilor mici, ca nu se mai potriveste la varsta noastra, dar, Doamne, cata nevoie avem de ia in ceea ce priveste viata noastra duhovniceasca.
Am intetes astazi si mai bine ca trebuie sa ne smerim mai mult, smerindu-ne...ne vedem mici si vazandu-ne mici, vom sti sa cerem si sa asteptam ca Dumnezeu sa ne faca mari ca sa-i intelegem pe oamenii cu adevarat mari, scumpii nostrii inaintasi, care au stiut umbla intru iubire.
Cine suntem noi care judecam pe aproapele?, ne intreaba Sfantul Iacob.(Iacob 4, 7-12)... Aproapele este oglinda noastra . Daca vedem in el sfintenie, dobandim sfintenie, daca vedem in el rautate primim rautate....
Am inteles astazi si mai clar recitind epistola Sf. Iacob cata dreptate au avut Sfintii Parinti atunci cand au spus ca omul bun vede bunatate si in oameni rai, iar cel rau si pe cei buni ii vede rai.
Doamne, impodobeste sufletul nostru cu virtutea iertarii!
"...Ce folos, fratii mei, daca zice cineva ca are credinta, iar fapte nu are? Oare credinta poate sa-l mantuiasca? Daca un frate sau o sora sunt goi si lipsiti de hrana cea de toate zilele, si cineva dintre voi le-ar zice: Mergeti in pace! Incalziti-va si va saturati, dar nu le dati cele trebuincioase trupului, care ar fi folosul? Asa si cu credinta: daca nu are fapte, e moarta in ea insasi. Dar va zice cineva: Tu ai credinta, iar eu am fapte; arata-mi credinta ta fara fapte si eu iti voi arata, din faptele mele, credinta mea. Tu crezi ca unul este Dumnezeu? Bine faci; dar si demonii cred si se cutremura...." (Iacov 2, 14-19)
Doamne, ajuta-ma sa raman statornic si sa arat cu adevarat ca sunt sunt al Tau, prin faptele mele, nu doar prin vorbe....pentru ca iata in epistola sa, Sfantul Apostol Iacov spune un adevar cutremurator, si anume faptul ca si diavolii cred, si mai mult decat atat, se cutremura.
Ajuta-ma sa nu raman doar la afirmarea teoretica a credintei mele!

Faramituri de gand ( II )

"Iisus a spus: „Deci si voi acum sunteti tristi, dar iarasi va voi vedea si se va bucura inima voastra si bucuria voastra nimeni nu o va lua de la voi. Si in ziua aceea nu Ma veti intreba nimic. Adevarat, adevarat zic voua: Orice veti cere de la Tatal in numele Meu El va va da. Pana acum n-ati cerut nimic in numele Meu; cereti si veti primi, ca bucuria voastra sa fie deplina.... In lume necazuri veti avea; dar indrazniti. Eu am biruit lumea. " (Ioan 16, 22-33)
Doamne, cata incredere, cata putere imi dai prin cuvintele acestea!
Fratele meu, Domnul Iisus prin aceste cuvinte ne spune ca atunci cand frica si neincrederea ne doboara in vereun fel, sa ne ridicam privirea spre cer, sa indraznim sa cerem Tatalui in numele Lui, puterea si increderea de care avem nevoie.
Domnul Iisus a biruit prin dragoste, lumea si prin Inviere, portile iadului! Dragostea este intodeauna bituitoare!
"..Dar nu numai pentru acestia Ma rog, ci si pentru cei ce vor crede in Mine, prin cuvantul lor, ca toti sa fie una, dupa cum Tu, Parinte, intru Mine si Eu intru Tine, asa si acestia in Noi sa fie una, ca lumea sa creada ca Tu M-ai trimis. Si slava pe care Tu Mi-ai dat-o, le-am dat-o lor, ca sa fie una, precum Noi una suntem: Eu intru ei si Tu intru Mine, ca ei sa fie desavarsiti intru unime, si sa cunoasca lumea ca Tu M-ai trimis si ca i-ai iubit pe ei, precum M-ai iubit pe Mine. Parinte, voiesc ca, unde sunt Eu, sa fie impreuna cu Mine si aceia pe care Mi i-ai dat, ca sa vada slava mea pe care Mi-ai dat-o, pentru ca Tu M-ai iubit pe Mine mai inainte de intemeierea lumii..." (Ioan 17, 18-26)
Din rugaciunea aceasta minunata se desprinde atat de frumos grija Domnului Iisus pentu fiecare dintre noi, ca noi sa fim una cu El si El cu noi.  Asemenea Domnului Isus si noi la randul nostru sa ne rugam Tatalui din cer, ca toti semenii nostri sa calce pe urmele Domnului. Nici o rugaciune a noastra sa nu fie lipsita de acest model de cerere din rugaciunea Domnului Iisus, pentru unitatea crestinilor.
Acum Saptamana Luminata, dar si in toate celelalte zile ale vietii noastre, sa ne gandim la aceasta rugaciune, cerand Domnului Iisus ajutor pentu noi cei inca ramasi in lupta, ca toti sa fim una....Sa pazim unitatea Duhului in legatura pacii!
"...Eu insa va spun voua: Ca oricine se manie pe fratele sau vrednic va fi de osanda; si cine va zice fratelui sau: netrebnicule, vrednic va fi de judecata sinedriului; iar cine va zice: nebunule, vrednic va fi de gheena focului. Deci, daca iti vei aduce darul tau la altar si acolo iti vei aduce aminte ca fratele tau are ceva impotriva ta, lasa darul tau acolo, inaintea altarului, si mergi intai si impaca-te cu fratele tau si apoi, venind, adu darul tau..." (Matei 5, 20-26)
Iertarea izvoraste din iubirie, numai omul care iubeste este capabil de iertare. Iubirea si iertarea in inima unui adevarat crestin sunt direct proportionale. Cand nu este asa, in inima noastra isi fac loc cu usurinta, supararea, mania, rautatea si altele ca ele.
Deaceea sa ne rugam mereu lui Dumnezeu sa ne umple inima cu iubire pentru ca in orice situatie sa o putem oferi si noi asa cum ne-a invatat Domnul Iisus : Daca primesti o palma, intoarce si celalalt obraz (cf. Mt 5,39). Iubirea este un act de iertare nesfarsita, o privire tandra care devine un obicei.(Peter Ustinov)
Este un mesaj tot mai desconsiderat azi pentru ca inimile sunt tot mai impietrite, “invartosate” cum scrie in Sfanta Scriptura.
Cu toate astea “Eu sunt calea, adevarul si viata!” spune si azi Mantuitorul.
"..Dar daca tu te numesti iudeu si te reazimi pe lege si te lauzi cu Dumnezeu, si cunosti voia Lui si stii sa incuviintezi cele bune, fiind invatat din lege, si esti incredintat ca tu esti calauza orbilor, lumina celor ce sunt in intuneric, povatuitor celor fara de minte, invatator celor nevarstnici, avand in lege dreptarul cunostiintei si al adevarului, deci tu, cel care inveti pe altul, pe tine insuti nu te inveti? Tu, cel care propovaduiesti: Sa nu furi - si tu furi?..." (Romani 2, 14-29)
Am invatat din citirea Sfintei Scripturi ca in viata unui copil al lui Dumnezeu nu trebuie sa existe nici o contradictie intre fapte si vorbe, o astefel de contradictie este specifica omului cazut.
Cuvintele Sf. Pavel mi-au readus in minte cuvintele fr. Traian Dorz din cartea "Zile si adevaruri istorice": " Pentru a afla aceste comori si pentru a te invrednici de harul lor, este nevoie neaparat sa umbli permanent cu Dumnezeu. Nu doar din cand in cand. Sa fii in Hristos, nu doar langa El. Sa ai si Duhul Adevarului, nu doar Cuvantul lui. Caci Duhul este singurul care te calauzeste in el. Fara Duhul Sfant falsele duhuri te vor calauzi fals. Si in cuvantul Adevarului nu vei afla orientarea, ci dezorientarea." dar si de indemnul minunat: " Intai sa fim, apoi sa facem!"
"Dumnezeu le-a dat duh de amortire, ochi ca sa nu vada si urechi ca sa nu auda pana in ziua de azi." (Romani 11, 6-12)
Acei ochi care nu vad dincolo de faptele si manifestarile omului, acei ochi care nu vad si in interiorior, in suflet si in inima, folosesc dor vietuirii trupesti, in rest, sunt orbi. Daca vezi si nu intelegi, daca privesti si totusi nu vezi lucrarea lui Dumnezeu cu oamenii si prezenta Lui in mijlocul lor si in viata noastra atunci nu ai contact real cu realitatea lui Dumnezeu, prin urmare esti orb.
Da-mi sa Te vad pe Tine, Fiule Cel Unul-Nascut si Cel Preaiubit al Tatalui Tau! Da-mi sa Te vad pe Tine, Lumina lumii! Caci cei care Te vad pe Tine au lumina vietii, au slava lui Dumnezeu in ei care e viata lor cea vesnica.

Faramituri de gand ( III )

Realitatea de astazi ridica ziduri despartitoare in sufletul omului: deziluzii, zbucium, pierderea sperantei, intuneric, si toate acestea duc la diminuarea credintei. Si atunci ce se intampla cu sufletul?... El are nevoie de lumina! Si atunci... are nevoie de Domnul Iisus, Salvatorul si Mantuitorul, pentru ca la El si in El este toata nadejdea! "Caci in nadejdea aceasta am fost mantuiti" (Rom 8,24).
Pentru a trai, trebuie sa iubesti; pentru a iubi, trebuie sa-l ai pe Dumnezeu in inima si in viata ta. Iar daca El lipseste, atunci simti ca-ti este prea greu sa-ti inalti privirea spre ceruri, ca ai pierdut sensul vietii, ca nu mai ai un tel; insa cei lipsiti de un scop in viata nu au nici siguranta zilei de maine si nici linistea sufletului.
O lupta este viata. Lupti pentru viata trupului tau, pe care il hranesti, il ingrijesti, il tratezi; dar pentru viata sufletului tau lupti? Cum?...
Prin rugaciune. Rugaciunea este hrana sufletului, sufletul are nevoie de credinta pentru a trai in comuniune cu Dumnezeu, si daca il ai pe Dumnezeu, atunci ai viata. Esti invingator!...
Lupta pentru viata ta si lasa-l pe Dumnezeu sa lucreze in tine. Sfantul Augustin scria: "Iubeste si arata aceasta prin viata ta". Nu sunt suficiente cuvintele. Dumnezeu vrea sa fim lucratori in via Sa.