Iisuse vesnic calator
Iisuse vesnic calator
Prin lumea de pacate
Tu bati strain si iubitor
La usile-ncuiate.
Nimic Tu nu ceri nimanui
Cand bati si-astepti sa vina
Ci vrei sa lasi in viata lui
Din pacea Ta divina.
Ai vrea din viata Ta sa-i dai
Caci viata lui e moarta
Dar el nu vrea!- Tu bati si stai
Afara langa poarta.
Tu, Regele iubiri-ai sta
Pe veci de veci cu dansul,
Dar el nu vrea, Tu bati si stai
Si stand, Te scapa plansul.
Eram copil cand Te-am vazut
La poarta mea-straine,
Si sa-Ti deschid ai tot batut
Sa intri si la mine.
Dar lumea-mi spunea sa nu vin
Caci viata Ta-i amara,
Am vreme, colo, mai tarziu...
Si Te-am lasat afara.
De-atunci trecura ani sirag
De viata-mi amarata
Tu tot ai plans, Straine drag,
La poarta zavorata.
Tarziu, Ti-am auzit din nou
Chemarea Ta duioasa,
Inceata, stinsa…un ecou…
”O, lasa-Ma in casa”…
“O, lasa-n suflet sa-ti strabat
Cu pacea Mea cereasca
Cat ceru-n lat si lumea-n larg
Nu pot sa-ti daruiasca“…
Dar lumea-mi spuse sa Te las
Afara si-asta data:
Tu iar la usa ai ramas
Si usa-i incuiata…
Te-am auzit ani multi pe rand
Chemandu-ma pe nume
Dar n-am deschis, iar Tu, plangand
Te-ai dus strain in lume.
Dar astazi singur ma-nfior
De-a mele fapte rele
Iisuse!- si Te chem cu dor
In noaptea vietii mele.
-Mai vino iar, Iisuse bland,
Mai bate iar, odata,
Te-astept cu sufletul plangand
Si usa-i descuiata...