Icoana , singura printre picturi

O mana de Dumnezeu a desenat chip in suflet,
Asa a pogorat Icoana preasingura-n lumina
Cu Fiul milei si Mama obosita-n sfintenia de umblet
S-avem cui ne inchina cand ne macina vreo vina.
Nepamanteana Icoana de inceput al lumii,
o mare de oameni, imparati –Culoare si Cuvantul,
ea poarta mantuirea prin vesnicia humii,
la care ne rugam, cutreierand pamantul!
Icoana-carte cu adevaruri puse-n culoare
Cu legea-n puritate ca roua in Sinai;
Izvor de iubire, de har deschizand carare
Ce ne urca-n timp sufletul in rai..
in existenta mea pe poteci de gand,
ma intorc la tine mereu Icoana fara hotar
cum se intoarce vara la secera pe rand
si-n dorul ei de casa ,corabia la far.
Ma-ntorc la Icoana icoanelor ca la un sfant altar,
La Chipul ce-l poarta in memorie si vantul;
Ma inchin la El si-L port in suflet dar
Cutreierandu-mi Fiinta si intreg pamantul.

Al. Florin Tene