Psalm

Esti, Doamne, visul inceputului de sensuri,
Esti dintre intruparile luminii,
Izbanda ei peste desertaciune
Si dorul ei de zbor in nesfarsit.
Venit-ai  risipind intelepciune
Si dragoste si mila si un crez,
In fiecare spin din greaua ta cununa,
Multi pus-au doar amar, venin si ura,
Si fara mila au spintecat al tau senin.
Infern, fatarnicie si mahnire.
Le-ai cufundat in bunatatea ta,
Si i-ai scaldat in sufletul-iubire,
Cand lumea sufletu-si pierdea.
E greu o,Doamne, sa te-ntorci din nemurirea-Ti
S-arunci din nou privirea catre noi,
Sa-nvatam si noi ingaduirea
Si crezu-n binele din noi.
Dar ai promis si nu e fara de putinta,
Si chiar nevoie e sa te intorci,
Eu cred in marea ta povata si credinta,
Arunca iar lumina intre noi!