Jos sub crucea rasturnata

Jos sub crucea rasturnata dintr-un sat,
Am vazut un om odata
Stand cu fata-n maini lasata,
Si cu fruntea-nsangerata (bis)
Si plangea, plangea de parca
Toata lumea l-a lasat.
M-am oprit atunci din cale langa el,
Lacrimile-i curgeau vale
Printre degete in poale,
De-ti venea sa-i plangi de jale (bis)
Calator pornit pe cale
Singurel.
Fata-i era alba toata ca de crin,
Dar albeata ei curata
Sangele-o brazdase toata,
Si-a lui frunte-nsangerata (bis)
O cununa era roata
Numai spini.
Cand i-am spus sa nu mai planga m-a privit duios,
A pus fruntea-n mana stanga
Si-a-nceput din nou sa planga,
Ca si cum ar vrea sa franga (bis)
Lacrima ce-i curgea langa
Cruce jos.
Iar in palme si-n picioare – rani de cui,
Si atunci plin de mirare
Mi-am adus aminte care,
E strainul din carare (bis)
Cand ma-ntorc minune mare
Nu-l vazui.
Azi cand trec prin multe sate si prin lunci,
Cand vad crucile uitate
Mie-mi pare ca pe toate,
Sta un Iisus care plange (bis)
Plin de rani si plin de sange
Ca atunci.