Despre Dor
Am invatat ca trebuie sa-mi smeresc Dorul.
Nu am invatat cum...
E cel mai greu lucru care trebuie sa il fac...pentru ca il gasesc in
fiecare cantare, in fiecare chip drag mai apropiat sau mai indepartat,
in Cuvant, in rugaciune, in Cer... Ma trezeste dimineata si ma alina
seara... Il port cu mine necontenit...
Uneori, as vrea sa il las... as vrea sa il las... Ma gandesc ca mi-ar fi
mai usor. Ma gandesc ca nu as mai simtii durerea. Dar probabil ca nu as
mai simtii nici dulceata lui care cheama...
As putea sa nu mai il caut in fiecare cantare, sa il ocolesc dimineata si sa nu il las sa ma aline seara la culcare...
As putea... As putea?
Nu as putea sa fac nimic din toate astea...
As putea sa il controlez? Sa-l cert - as vrea. Sa se linisteasca - as
vrea. Sa se cumpateasca... Sa nu o ia inaintea mea... caci nu ma pot
tine niciodata dupa el... Intotdeauna, raman in urma lui. Intotdeauna
castiga. Cum as putea sa-l inving? L-am rugat sa ii dau in schimb
lacrimi - numai sa ma astepte macar o data... Dar nu a fost multumit.
Mi-am dat seama ca nu ma pot intelege cu el. S-a lipit de inima mea dar,
nu vrea sa ma asculte. Nu vrea sa-mi dea socoteala pentru ca imi lasa
in suflet atata durere si numai putina dulceata...
O, dorule dor, poate o sa vina ziua cand ne vom intalnii fata in fata si o sa imi dai socoteala...
Si vazandu-mi lacrimile in dimineata plina de durere, Dorul a incetinit pasul. S-a apropiat de una din lacrimile cazute pe cale si i-a spus: "Intr-o alta dimineata dar dulce - vei fi langa mine..."
Dar Durerea nu mai credea cuvintele Dorului...
Insa, la ivirea urmatoarei dimineti - m-am trezit fata in fata cu Dorul.
Voiam sa il strang puternic la piept sa-i strig din adanc ca am ars dupa el, voiam sa il cert ca m-a lasat sa astept, voiam sa ii cer socoteala promisa...voiam atatea de la el ... dar nimic din toate acestea nu am facut.
Am simtit nevoia sa ma departez putin de el, ca desii eram langa el - ma ardea mai tare. Am vrut sa-l cuprind cu privirea... sa mi-l scot din inima si sa imi ramana invesnicit doar in ochi - nadajduind ca astfel il voi putea duce cat mai mult timp.
L-am privit si m-am minunat de dragul lui... de dragul dorului meu... atat de gingas - dar atat de puternic, atat de cald- dar atat de sobru, atat de minunat si atat de minunat!
La un moment dat - a ras de mine surprinzandu-ma cat de mult il analizez.
Dimineata a trecut atat de repede... iar seara m-a gasit fara lacrimi.
Acum puteam merge din nou pe Cale... Cine stie cate zile pot a le duce, poate o zi, poate doua, sau poate intr-un maine ma voi trezi ca voi striga Dorului din nou: "O Dorule dor, iarasi mi-ai luat-o inainte!"
Cand voi putea face o intelegere ca sa iti tii cuvantul?
Dar gandul, ca facand echipa cu Dorul a raspuns:
"Intelegerea - numai in Vesnicie, atunci vei primi intreg Cuvantul!".