Greutatea pacatelor

Trecand prin sat, un preot s-a intalnit cu un taran care nu prea venea pe la biserica. Oprindu-l i-a zis:
-Fiule, de ce nu ai venit ieri la slujba? Ai avut vreun necaz? Pot sa te ajut cu ceva?
-Parinte, nu am avut vreme, m-am luat cu una, cu alta si...
-Vai, fiule, nu se poate sa nu-ti faci timp sa vii la biserica, sa aprinzi o lumanare si sa spui o rugaciune...! Daca tu nu te gandesti la Dumnezeu si nu cauti ajutorul Sau, cum ai vrea sa-ti poarte El de grija? Orice probleme ai avea, chiar daca nu le poti rezolva singur, chiar daca nimeni nu ar fi in stare sa te ajute, Dumnezeu poate. El iti da sanatate, liniste si spor in casa. Insa daca alegi sa faci pacate, mai meriti oare ajutorul Sau?
-Dar, parinte, ce pacate am eu? -zise omul cu nedumerire. Nu am decat pacate mici. Sunt acestea atat de grave?
-Fiule - i-a mai spus preotul- orice pacat este grav, fiindca pacatul, oricat de mic, iti strecoara in suflet rautate. Poate nu par pacatele tale prea mari, dar... ia adu-ti aminte, ieri a plouat?
-Da, parinte, a plouat ceva, dar nu prea mult.
-Si azi, de ce ai putut sa iesi din casa?
-E, parinte, pentru ca de dimineata a iesit soarele si pamantul s-a uscat repede.
-Pai, vezi, fiule? Anul trecut tii minte cand au fost inundatiile? A plouat 3 zile in sir. Am mai putut noi sa iesim atunci din case?
Pacatul, fiule, este la fel ca picatura de apa. Asa mica ai impresia ca nici nu-ti poate face rau. Daca ai ceva pacate, dar cauti sa le indrepti prin cainta si bunatate, prin rugaciune in sfanta biserica, atunci imediat apare dragostea lui Dumnezeu, care aduce iar liniste sufletului, la fel ca si caldura si lumina soarelui, dupa o zi cu ploaie. Dar, atunci cand ploile se aduna si curg unele dupa altele, cand mii si mii de picaturi, ce par fara putere, se strang laolalta, atunci nimic nu mai le poate sta in cale. Tot astfel, daca se aduna pacate peste pacate in sufletele noastre, nu le mai putem sta in cale si devenim tot mai rai si mai egoisti.
Intra in biserica, fiule, cat mai des. Roaga-te si inchina-te in fata icoanelor si, atunci, sufletul tau nu va fi chinuit de greutatea pacatelor si viata ta va fi un exemplu pentru cei din jur.
"Nu se poate ca Dumnezeu sa nu asculte rugaciunile omului, daca omul asculta poruncile Domnului" (Avva Isaia)