Despre Sfanta Euharistie

„De nu veti manca Trupul Fiului Omului si nu veti bea Sangele Lui nu veti avea viata in voi” (Ioan 6,53)
 
           Dupa cuvantul Mantuitorului nostru Iisus Hristos, vedem ca Sfanta Euharistie, Impartasirea cu Trupul si Sangele lui Hristos este necesara pentru orice crestin dreptmaritor pentru ca numai:  „Cel ce mananca trupul Meu si bea sangele Meu are viata vesnica” (Ioan 6, 54) .

Sfanta Euharistie este legata de Sfanta Liturghie.
Numai acolo se aud cuvintele spuse de Iisus la Cina cea de Taina: „Luati mancati acesta este Trupul Meu … Beti dintru acesta toti, acesta este Sangele Meu, al legii celei noi, care pentru multi se varsa spre iertarea pacatelor” (Matei 26, 26-28).
            Sfanta Liturghie se savarseste dupa porunca primita: „aceasta sa faceti … spre pomenirea Mea” (I Corinteni 11, 25) si are ca scop principal prefacerea darurilor de paine si vin in Insusi Trupul si Insusi Sangele Mantuitorului si Impartasirea credinciosilor. Accentuez cuvantul Insusi pentru ca Euharistia nu este simbolica, Ea nu simbolizeaza Trupul si Sangele Mantuitorului ci Este.
            „Paharul binecuvantarii, pe care-l binecuvantam, nu este oare, Impartasirea cu Sangele lui Hristos? Painea pe care o frangem nu este oare, Impartasirea cu Trupul lui Hristos?” (I Corinteni 10, 16).
            In Biserica Primara se punea accentul pe Sfanta Liturghie si Impartasire: „Si staruia in invatatura apostolilor si in Impartasire, in Frangerea Painii si rugaciune”(Fapte 2, 42). Deci iata ca intru inceputuri se practica o Impartasire deasa. Astazi dorinta aceasta binecuvantata s-a stins in multi.
            Apropierea de Sfintele Taine nu se face oricum ci intru: „bucurie si intru curatia inimii”(Fapte 2, 46), pentru ca : „Cel ce mananca si bea cu nevrednicie, osanda mananca si bea, nesocotind Trupul Domnului, de aceea multi dintre voi sunt neputinciosi si bolnavi si multi au murit”(I Corinteni 11, 29-30).
Curatia inimii se poate obtine numai prin marturisirea pacatelor in cadrul Tainei Spovedaniei, taina a pocaintei, unde marturisim pacatele si faradelegile ce le-am savarsit, cerand iertare de la Dumnezeu. Taina aceasta mare si cu adevarat minunata, a fost lasata la indemana noastra pana la sfarsitul veacurilor, pentru ca sa ne ridicam atunci cand suntem cazuti si pentru ca sa ne intoarcem cand ne-am indepartat:
„Luati Duh Sfant, carora veti ierta pacatele vor fi iertate si carora le veti tine, vor fi tinute” (Ioan 20, 22-23), „… si orice vei lega pe pamant va fi legat si in ceruri, si orice vei dezlega pe pamant va fi dezlegat si in ceruri” (Matei 16, 18-19). Iata ce mult ne iubeste Dumnezeu, atat de mult incat ne da portita de scapare din robia pacatului prin taina pocaintei. Noi nu trebuie sa facem altceva, numai sa alergam la duhovnic si sa ne marturisim curat, sincer si cu inima smerita, avand in suflet sadita dorinta de a nu mai supara pe Dumnezeu. Numai asa se dobandeste curatia inimii.
            „Daca zicem ca pacat nu avem, ne amagim pe noi insine si adevarul nu este intru noi. Daca marturisim pacatele noastre. El este credincios si drept ca sa ne ierte pacatele noastre si sa ne curateasca pe noi de toata nedreptatea”(I Ioan 1,8-9). Deci sa luam aminte!
            Inchei cu doua versete scrise de Sf. Pavel, colosenilor:
            „Iar peste toate acestea, imbracati-va intru dragoste, care este legatura desavarsirii
Si pacea lui Hristos, intru care ati fost chemati ca sa fiti un singur trup, sa stapaneasca in inimile voastre; si fiti multumitori”.

 
Cu dragoste, Parintele Ciprian