Scrisoare pentru cei ce nu mai cred in Dumnezeu

         Am auzit draga frate ca nu mai crezi in Dumnezeu, Ziditorul cerului si al pamantului, al celor vazute si nevazute, in Tatal Nostru cel Ceresc, in Mantuitorul nostru drag ce S-a jertfit pentru mine, pentru tine si pentru noi toti, in Duhul Sfant de Viata Facatorul si Sfintitorul, in Treimea cea de o Fiinta si Nedespartita; si m-am intristat.

        Cu ajutorul Bunului Dumnezeu, din iubirea ce ti-o port, am sa incerc sa aduc cateva argumente, care sa te faca sa te gandesti foarte bine inainte de a mai afirma vreodata ca Dumnezeu nu exista.

        Doresc sa pornim de la un verset minunat din Sfanta Scriptura, care spune asa: „Cerurile spun Slava lui Dumnezeu, iar facerea mainilor Lui o vesteste taria” (Psalm 18,1)
   
         Deci, draga frate hai mai intai sa privim putin cerul. Vei fi de acord cu mine ca este minunat, mai ales noaptea, cand e senin si il vezi in toata splendoarea lui, incarcat de o multime de stele. Si cu toate ca sunt atat de multe, toate stelele si toate planetele, sunt asezate perfect ca mecanismul unui ceasornic, de mare precizie. Pentru aceasta, noi cunoastem, de exemplu, cand va fi urmatoarea eclipsa, chiar si cat va dura, sau stim exact mersul sau traiectoria fiecarei planete. Putem spune in aceste conditii ca nimic nu este haotic si ca toate cele din cer se supun unor legi nescrise, general valabile.
         Acum te intreb dragul meu, Cine este Cel ce a dat aceste legi? Cine este Cel care vegheaza ca ele sa ramana asa cum sunt si totul sa functioneze sub ascultarea lor? Iata un exemplu concret de o astfel de lege: toate corpurile ceresti se supun fortei gravitationale. Cine este autorul ei?
         Cu siguranta ca ai auzit ca universul a avut un inceput si ca va avea la fel de sigur si un sfarsit. Si atunci, vin si te intreb: cine a fost inainte de inceputuri si cine va ramane dupa sfarsit? 

          Acum sa ne intoarcem privirea la pamant, sa ne uitam le ce ne inconjoara. Peste tot vom vedea un miracol: acela al vietii. Avem atatea plante, animale, pesti, pasari, insecte si alte organisme vii si peste toate il vedem pe om, coroana intregii creatii. In toate acestea este viata. Cine o da si de unde vine si cine o ia inapoi? Specialistii vor raspunde la intrebarea: Cum apare o viata, o noua entitate, spunandu-ti despre diviziune celulara si multe alte procese. Au dreptate, caci asa este, dar i-as intreba eu pe acestia si pe tine: Cine a randuit ca cele doua celule sa se divida in multe altele si Cine vegheaza sa se intample asa de fiecare data? De unde vine viata si unde se duce dupa moarte?
Sa ne uitam si la noi insine, caci am fost ziditi atat de minunat. Omul este cea mai complexa fiinta de pe fata pamantului. El se deosebeste de celelalte vietuitoare. Omul poate vorbi, citi, scrie, are constiinta, are simt artistic … poate iubi, poate nadajdui, poate crede …
          Stiai caci corpul uman utilizeaza 300 muschi pentru a sta in echilibru, ca iti folosesti aproximativ 200 de muschi cand faci un pas, ca acidul gastric pe care stomacul il elimina pentru a descompune mancarea este atat de puternic incat poate dizolva o lama de ras, ca zilnic corpul uman produce un miliard de celule rosii, ca inima pompeaza mai mult de 6 litri de sange pe minut, adica 10 000 de litri de sange pe zi, ca pe un centimetru patrat de piele se afla aproximativ 6 000 000 de celule, 5000 de receptori, 15 glande sebacee, 200 fibre nociceptive (pentru durere), 10-25 receptori tactili si corpusculi termosensibili, 4 metri de fibre nervoase, un metru de vase sanguine, si peste 100 de glande sudoripare, ca puse cap la cap venele, arterele si capilarele unui adult ar ajunge pentru inconjurul Pamantului de aproape patru ori. Si toate acestea si multe altele, functioneaza intr-o coordonare perfecta ca un mecanism perfect.
           Daca mergi pe strada si vezi o masina frumoasa sau o cladire impresionanta nu poti sa nu cazi in admiratie si sa te gandesti laudativ la cel ce a proiectat-o si realizat-o. Oare de ce e asa de greu sa faci acelasi lucru si in cazul tau? Priveste la tine insuti si in jurul tau si Vezi!
          Si atunci vin si te intreb frate, cine este Ziditorul?
          Poate vei zice ca natura. Dar atunci voi intreba dar natura de Cine a fost zidita? Poate un lucru sa-si fie propriul ziditor,  sau propria cauza?

          E, uite cate intrebari la care nu ai raspuns de dat, dar eu am un raspuns: Dumnezeu!
          Esti gata sa primesti si sa accepti raspunsul meu in viata ta?
Bucurie!