Două ”credincioase”, în timpul Sfintei Liturghii
Pr: Cu pace Domnului să ne rugăm!
Cred.1+2: Doamne milueeeș ... (Dar nu apucă să cânte ultimele note, pentru că se opresc uimite, atunci când în apropierea lor, se așează o tânără, fără batic, cu fusta pâna lagenunchi și ușor fardată ).
Cred. 1: Vai, vai, vai ... mă mir cum de nu le este rușine, cum de mai rabdă Dumnezeu?
Cred. 2: Oare ce o fi în capul ei? Ea nu se uită cum e îmbrăcată lumea în biserică?
Cred. 1: Eu nu aș îndrăzni să vin fără fustă lungă și batic. Doamne ferește!
....
Pr: Să ne iubim unii pe alții ca într-un gând să mărturisim!
Cred. 1: Uite, are un crecel mic în nas. Asta le întrece pe toate, of of ....
Cred. 2: Doamne păzește, stai să îmi pun ochelarii de distanță să văd și eu .... Da domnule, chiar are!
...
Pr: Și ne învrednicește pe noi Stapâne, să cutezăm a te chema pe tine, Dumnezeul Cel Ceresc, Tată și a zice!
Cred.1+2: (tare, cât le ține gura) Tatăl nostru Care ... și ne iarta nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri ...
Cred. 1 Nu s-a pus în genunchi, ai văzut? Eram sigură!
Cred. 2 Asta mai și lipsea, cu fusta aia pe ea.
...
Pr: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisus Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi!
Cred.1 +2: (pe două voci) Aaaamiiiinnnn!
Cred. 1: Doamne îți mulțumim că ne-ai ajutat și astăzi, să venim în Casa Ta și să ne rugăm!
Cred. 2: Îți mulțumim Doamne!
La sfârșit, în biserică se mai afla doar tânara și preotul care se pregătea să meargă către casa lui. Cu privirea plecata s-a apropiat de el:
- Părinte! (și ochii au șiroit valuri de lacrimi)... dacă se poate, aș vrea să mă spovedesc!
- Sigur, copila mea!
Cu dragoste, Părintele Ciprian!