Calauza Ortodoxa

Există două feluri de frici: o frica bună, ziditoare și una rea, înrobitoare.
Iată exemple de frică bună, ziditoare: 
- frica de a te departa de pe Calea lui Dumnezeu,
- frica de a-ți petrece veșnicia departe de Dumnezeu, 
- frica de al răni pe aproapele
....
Iată și câteva exemple de frică rea, înrobitoare: 
- frica de moarte ( moarte nu trebuie să ne sperie ci Judecata cea dreaptă a lui Hristos, unde nu vom avea ce să răspundem pentru a ne indreptății)
- frica de suferință ( suferința vine asupra noastră prin îngăduința lui Dumnezeu, nu trebuie să ne temem de ea ci să ne-o asumăm cu toată demnitatea unui creștin care iși are toată nădejdea în Bunul Dumnezeu), 
- frica de bătrânețe ( puțini sunt aceea care se bucură de zile îndelungate pe pământ, de aceea cei ce ajung la o vârstă înaintată trebuie să fie în primul rând recunoscători, nu temători )
- frica de oameni (de ce sa ma tem de cel asemenea mie, la urma urmei toti suntem oameni)
- frica de răspundere (cineva trebuie sa poarte și această povara, de ce să mă tem, dacă nu sunt eu acela, va fi altul)
- frica de eșec ( nu putem să câștigăm mereu, în plus eșcul ajută la smerenie)
....
Frica pe care o numeam mai sus rea, ține de patologic și cuprinde toate fobiile.

Un loc aparte îl are atacul de panică.
În timpul unui astfel de atac omul este cuprins de un sentiment de frică foarte intens, ce tulbură profund sufletul și trupul deopotrivă (crește tensiunea arterială, apar dificultăți în a respira normal, senzație de leșin și pierderi de echilibru ... ). 
Ce este de făcut?
Dragul meu, când ești atacat, trebuie să te aperi! Trebuie să ripostezi, întoarcerea obrazului în această situație nu se poate aplica. 
Cum ripostăm?
Când în casa ta e întuneric, trebuie să aprinzi lumina, când îți este frig, pornești focul, când cineva te urăște, trebuie să-i răspunzi cu dragoste ... când te cuprinde frica și te tulburi trebuie să aduci în inima ta pacea și liniștea lui Dumnezeu prin rugăciune.
Dacă reușești să îți smulgi mintea din legatura de gheață a fricii și să o pui la adăpost lângă focul rugăciunii trăite te vei simți mult mai bine instantaneu, pentru că întotdeauna gheața lângă foc se topește. 
Pare simplu, dar nu e deloc așa. E ca și cum în timp ce te rogi, în camera alăturată cineva ascultă muzică la maxim. E greu, dar nu imposibil! Coboară cu mintea in inima ta, pentru că aceasta este cămara de rugaciune unde spunea Mântuitorul să petrecem atunci când ne rugăm, ținând ușa închisă. Stai câteva momente acolo și te liniștește. În această cămară preaminunată nu pot intra decât cei cărora tu le deschizi ușa șă îi poftești înăuntru. Ia aminte!
Dacă atacurile sunt vechi și te-au îngenuncheat de multe ori, atunci osteneala ta va fi mai mare, dar nădăjduiește, înfruntă-ți fricile și vei ieși biruitor.

Curaj!
Cu dragoste Părintele Ciprian!