Calauza Ortodoxa

Pentru a avea sorți de izbândă într-o luptă, trebuie să fii un bun strateg, trebuie să îți cunoști adversarul și propriile slăbiciuni, trebuie să dai dovadă de discernământ și să te înarmezi cu multă răbdare.
Mulți din cei ce suferă de atacuri, nu cunosc factorul declanșator, pur și simplu acuzând stări inexplicabile de rău. E foarte important să știm în ce parte a frontului, se produce atacul, pentru că astfel putem să ne apăram mai bine.
Un frate mi-a povestit că atacurile i s-au declanșat după ce și-a gasit tatăl mort în casă, altul mi-a spus că totul a început după un leșin, o soră a început să aibă atacuri după ce a avut probleme mari cu soțul care a înșelat-o și a batut-o, la altul i s-au declanșat din cauza unor probleme de sănătate ce pareau grave la început și apoi s-au dovedit a fi chestiuni banale, .... din toate mărturiile primite am văzut că atacurile de panică își au începutul în urma unei traume emoționale. Bine ar fi să identificăm acest început, pentru că el nu este altceva decât rădăcina acestui rău.
După ce identifici cauza apariției atacului de panică, mai bine zis frica ce bântuie în sufletul tău, trebuie să o înfrunți. Dar să vorbim concret:
- primul frate de care aminteam, a fost șocat de moartea tatălui său; deci cu alte cuvinte în sufletul său și-au făcut apariția două frici (mi se pare mai potrivit termenul de spaimă), prima legată de moarte și a doua legată de pierderea celor dragi. Să știți că omul se teme de ce nu înțelege. De exemplu ne este frică de întuneric pentru că nu poți să vezi prin el și nu știi ce e acolo. Dar să revin la acest frate, pentru că vreau să fiu scurt și la obiect. Că să alunge din sufletul său aceste două frici trebuie să înțeleagă că moartea este numai o trecere la veșnicie, e o lege lăsată de Dumnezeu și că toți o vom gusta și trebuie să înțeleagă că după moarte sufletul nu se dizolvă și dispare în neant, nu se pierde ci doar se mută de aici la locul pe care și l-a pregătit prin viața sa. Cei ce credem cu adevărat în Dumnezeu știm că este Înviere, știm că pentru cei plecați dintre noi putem să ne rugăm și putem nădăjdui chiar și într-o reîntâlnire în Împărăția lui Dumnezeu, dacă von fi găsiți vrednici de aceasta. E vedeți cum se schimbă automat percepția, total eronată și amplficată de mai înainte, vedeți cum aprinzând Lumina vedem în ce este în întuneric și nu ne mai temem.
Spuneam că trebuie și discernământ. Vă spun: Nu căutați în farmacie medicamente pentru suflet că nu acolo le veți găsi, Nu căutăți tratament și diagnostic la medicii din spitale și cabinete că vă pierdeți timpul. Medicii și farmaciile se ocupă de trup și atăt. Cel ce se ocupă de suflet este Duhovnicul și farmacia unde găsim leacuri este Biserica.
Cu toate acestea nu greșiți cu nimic dacă luați de exemplu un sedativ foarte ușor pe baze de plante, doar ca ajutant, pentru că spuneam în prima parte că atacurile de panică afectează deopotrivă și trupul. Sunt o mulțime pe piață, dar nu luați sedative puternice care să vă transforme în dependenți. Aceste sedative gen extraveral, persen .... (cele care se dau fară rețetă), vor potoli procesele fiziologice ce contribuie la starea de agitație, dar nu uitați că toate aceste reacții ale trupului sunt efectele secundare la ceea ce se întâmplă în suflet. Aici stă înțelepciunea și discernământul. 
Și nu în cele din urmă înarmați-vă cu Rabdare, Rabdare, Rabdare, Rabadre ... după cum spunea Părintele Cleopa.

Dacă va fi nevoie voi reveni și cu o altă parte din puținul pe care îl știu și din situațiile pe care le-am întâlnit ca duhovnic, depinde de mesajele voastre.

Cu dragoste Părintele Ciprian!