Articole
LIBERTATE
Dragi creºtini, “-Suntem noi liberi?”
Unii dintre noi pot rãspunde: “-Suntem liberi de la revolutia din 89!”, sau alþii: ”-Dumneze Însuºi ne-a dat libertate!”, dar sã vedem ce spune Sf. Antonie cel Mare[1]:
18. Sã socoteºti liberi, nu pe cei ce din întâmplare sunt liberi, ci pe cei liberi dupã vieaþã ºi dupã deprinderi. Nu se cade sã numeºti liberi, întru adevãr vorbind, pe boierii cari sunt rãi ºi desfrânaþi, cãci aceºtia sunt robi patimilor trupeºti. Liber ºi fericit este numai sufletul fãrã prihanã ºi izbãvit de cele vremelnice.
56. Liber este omul care nu slujeºte patimilor, ci cu înþelepciune ºi cu înfrânare îºi stãpâneºte trupul ºi se îndestuleazã, plin de mulþumire, cu cele dãruite de Dumnezeu, chiar de ar fi foarte puþine. Cãci mintea iubitoare de Dumnezeu ºi sufletul, dacã vor cugeta la fel, vor împãciui ºi trupul întreg, chiar de n'ar vrea acesta. Deoarece când vrea sufletul, toatã turburarea trupului se stinge.
67. Dacã vrei, eºti rob patimilor; ºi iarãºi dacã vrei, eºti liber sã nu te pleci patimilor, fiindcã Dumnezeu te-a fãcut cu voie liberã. Iar cel ce birue patimile trupului, se încununeazã cu nemurirea. Cãci de n'ar fi patimile, n'ar fi nici virtuþile, nici cununile dãruite de Dumnezeu celor vrednici dintre oameni.
Aºadar, dacã pãcatele ne luptã ºi patimile ne robesc, iar noi nu ne împotrivim, sã ne întrebãm din nou: “-Suntem noi liberi?”
Acum dragii mei vreau sã vi-l prezint pe Binecuvântatul Simeon[2].
În 1992 a venit din Asia Micã împreunã cu refugiaþii un copil orfan pe nume Simeon. S-a stabilit la Pireu într-o baracã ºi acolo a crescut singur. Avea un cãrucior ºi lucra ca hamal în portul Pireu. Carte nu ºtia ºi nici prea multe despre Credinþa noastrã. Avea fericita simplitate ºi credinþã lipsitã de iscodire.
Când a ajuns la vârsta cãsãtoriei, s-a însurat, a dobândit doi copii ºi apoi s-a mutat cu familia sa în Nikeea. În fiecare dimineaþã mergea în portul Pireu ca sã-ºi câºtige pâinea. Trecea însã în fiecare dimineaþã pe la Biserica Sfântului Spiridon, intra în ea, se oprea înaintea Catapeteasmei ºi spunea:
- Bunã dimineaþa Hristoase al meu! Sunt Simeon. Ajutã-mã ca sã-mi câºtig pâinea!
Seara, când îºi termina lucrul, trecea din nou pe la bisericã, mergea în faþa catapeteasmei ºi spunea:
- Bunã seara Hristoase al meu! Sunt Simeon. Îþi mulþumesc cã m-ai ajutat ºi astãzi!
ªi astfel treceau zilele binecuvântatului Simeon.
Prin anul 1950 toþi membri familiei sale s-au îmbolnãvit de tuberculozã ºi au adormit în Domnul. Astfel, Simeon a rãmas singur, dar a continuat sã munceascã fãrã sã cârteascã. Nu a încetat însã sã treacã pe la Biserica Sfântului Spiridon ºi sã-I spunã lui Hristos “bunã dimineaþa” ºi “bunã seara”, cerându-I ajutorul ºi mulþumindu-I.
Când Simeon a îmbãtrânit, s-a îmbolnãvit. A stat internat în spital aproape o lunã. Odatã sora-ºefã la întrebat:
-Bunicuþule de-atâta vreme eºti aici ºi nu a venit nimeni sã te vadã. Nu ai pe nimeni în lumea asta?
- Copila mea, Hristos vine în fiecare dimineaþã ºi searã ºi mã mângâie.- ªi ce îþi spune?
- “Bunã dimineaþa, Simeoane! Sunt Hristos. Fã rabdare!”. “Bunã seara, Simeoane! Sunt Hristos. Fã rãbdare!”.
Aceea s-a mirat când a auzit ºi la chemat pe duhovnicul ei, pãrintele Hristodul Fasos , sã vinã sã vadã dacã nu cumva Simeon a cãzut în înºelare. Atunci Pãrintele Hristodul a venit, a discutat cu el, i-a pus aceeaºi întrebare ca ºi sora ºefã ºi a primit acelaºi rãspuns. La aceleaºi ore, dimineaþã ºi seara, când Simeon mergea ºi-l saluta pe Hristos, venea acum ºi Hristos ºi-l saluta pe Simeon. Duhovnicul l-a întrebat:
- Nu cumva asta e o închipuire de-a ta?
- Nu, pãrinte, nu am închipuiri. Este Hristos Însuºi.
- A venit ºi astãzi?
- A venit.
- ªi ce þi-a spus?
- Bunã seara, Simeoane! Sunt Hristos. Fã rãbdare ºi peste trei zile, dimineaþã devreme, te voi lua lângã Mine.
Duhovnicul mergea în fiecare zi la spital ºi discuta cu el. ªi-a dat seama cã e vorba de un om binecuvântat. Dupã trei zile, dimineaþã devreme, s-a dus din nou sã-l vadã pe Simeon ºi sã se convingã dacã proorocia cã avea sã moarã era adevãratã sau nu. ªi într-adevãr, în timp ce discutau, deodatã Simeon a strigat:
- A venit Hristos!
ªi îndatã a fost cuprins de somnul Drepþilor.
Veºnicã sã-i fie pomenirea! Amin.
[1]Sf. Antonie cel Mare, Filocalia sfintelor nevoinþe ale desãvârþirii, Editura Institutului Biblic ºi de Nisiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureºti, 2008, vol. I, pp. 17, 24, 27
[2]Asceti in lume Editura: Evanghelismos
Confort sau Greutate?
Dragi creºtini,
Trãm intr-o epocã a confortului, a multor înlesniri dupã cum ne spune pãrintele Paisie Aghioritul, dar ºi a multor greutãþi.
ªi inimile s-au fãcut de fier…[1]
Deoarece înlesnirile omeneºti au depãºit limitele, ele au devenit greutãþi. S-au înmulþit maºinile, s-a mãrit ºi împrãºtierea minþii, l-au fãcut ºi pe om maºinã, ºi acum maºinile ºi fierul fac comandã omului. De aceea ºi inimile oamenilor s-au fãcut de fier. Dar deºi existã toate aceste mijloace, totuºi nu se cultivã conºtiinþa oamenilor. Mai demult oamenii lucrau cu animalele ºi erau milostivi. Dacã-þi încãrcai animalul puþin mai mult ºi nenorocitul îngenunchia, þi se fãcea milã de el. Dacã era flãmând ºi te privea cu dojana, þi se înmuia inima. Mi-aduc aminte cã atunci când ni se îmbolnãvea vaca sufeream ºi noi, pentru cã o consideram mãdular al familiei noastre. Astãzi oamenii au maºini de fier ºi li s-au fãcut ºi inimile de fier. S-a rupt un fier? Sudurã autogenã. S-a stricat maºina? Se duce la reparat. Dacã nu se poate face, o aruncã; nu-i doare inima. Spun: “E fier!” Nu lucreazã deloc inima. Dar în felul acesta se cultivã iubirea de sine, egoismul.
Astãzi omul nu se gândeºte la semenul sãu. Mai demult, dacã rãmânea mâncarea pentru cealaltã zi se strica, ºi astfel se gândeau oamenii ºi la vreun sãrac. “Dacã este vorba sã se strice, spuneau, mai bine s-o dau la un sãrac”. Iar unul ce ar fi avut o stare duhovniceascã, spunea: “Sã mãnânce sãracul mai întâi ºi dupã aceea eu”. Acum însã o pun la frigider ºi nu se gândesc la altul care are nevoie. Îmi aduc aminte cã atunci când aveam recoltã bunã de zarzavaturi etc., dãdeam ºi la vecinii noºtri; le împãrþeam. Ce sã facem cu atâtea? Pe lângã aceasta s-ar fi ºi stricat. Acum au frigidere. “De ce sã dãm la alþii?”, spun ei. Sã le punem în frigider sã le avem noi”. Nu mai vorbim cã tone întregi aruncã sau îngroapã în pãmânt ºi mor de foame atâtea milioane de oameni.
Pr. Sergiu Nicolae Stanciu
Sfinții zece mucenici mãrturisitori pentru icoana lui Hristos
Luând sceptrul stãpânirii greceºti împãratul Leon, cel cu nume de fiarã, care se mai numea ºi Conon, de neam isaurian, a ridicat prigonire asupra Bisericii lui Dumnezeu, scornind un nou eres împotriva icoanelor, numind sfintele icoane idoli, iar pe cei ce se închinau lor cu credinþã numindu-i închinãtori de idoli. ªi a poruncit ca sfintele icoane de pretutindeni - din bisericile lui Dumnezeu, din toate casele ºi din locuinþele omeneºti - sã fie lepãdate, sã fie sfãrâmate ºi sã li se dea foc sau sã se arunce în apã; iar cei care nu se învoiau la pãgânãtatea lui, pe unii îi izgonea în surghiun îndepãrtat, iar pe alþii îi muncea ºi îi ucidea în multe feluri. Iar la început, pe preasfinþitul Gherman, patriarhul Constantinopolului (Pomenirea lui la 12 mai), care se împotrivea, l-a izgonit de pe scaun cu necinste ºi cu bãtãi, iar în locul lui a ridicat pe un oarecare Anastasie, eretic de un gând cu el.
În acea vreme mulþi dreptcredincioºi stând împotriva rãutãþii ereticeºti, se fãceau mucenici, precum au fost ºi aceºti sfinþi de care vorbim ºi a cãror pãtimire s-a început astfel: In Constantinopol era o poartã oarecare ce se numea "Poarta de Aramã", ziditã în zilele marelui Constantin. Deasupra acelei porþi era chipul Mântuitorului de aramã, stând de mulþi ani acolo. Pe acel chip, împãratul ºi patriarhul au poruncit sã-l dea jos. Deci rãu credincioºii vrând sã-l surpe, au pus o scarã pe care s-a suit un ostaº, cu dregãtoria spãtar. Iar poporul care se adunase acolo, bãrbaþi ºi femei, vãzând aceea, s-au pornit cu râvnã dupã dreapta credinþã ºi, apucând scara cu ostaºul care era pe dânsa, au aruncat-o jos, iar pe ostaºul acela l-au dat morþii.
De acel lucru aflând împãratul, a scos fãrã de veste ostaºi înarmaþi cu sãbii asupra poporului cel dreptcredincios ºi au tãiat pe mulþi de parte bãrbãteascã ºi femeiascã, bãtrâni ºi tineri, al cãror numãr numai singur Domnul îl ºtie; iar pe cei mai mari i-au prins vii. ªi erau numele lor acestea: Iulian, Marchian, Ioan, Iacov, Alexie, Dimitrie, Foca, Petru ºi Leontie. Pe aceºtia bãtându-i cu toiege fãrã de cruþare, i-au aruncat în temniþã. ªi au fost þinuþi sfinþii în legãturi ºi bãtuþi cumplit pânã la optzeci de zile; cãci fiecãruia dintr-înºii i se dãdea câte cinci sute de lovituri în fiecare zi. Iar ei, întãrindu-se cu puterea lui Hristos, rãbdau cu vitejie, neslãbind cu trupurile. Iar tiranul, vãzând acest lucru, a poruncit sã le ardã feþele cu fiare arse, apoi sã-i scoatã în uliþe ºi sã-i ucidã cu sabia. Astfel ºi-au sfârºit ei pãtimirea. Incã ºi una din femeile cele slãvite, anume Maria patriciana, a fost tãiatã odatã cu ei, pentru dreptcredincioasa cinstire a sfintelor icoane, ºi trupurile lor au fost aruncate în adâncul mãrii.
Iar când aceºti sfinþi mucenici au fost prinºi pentru chinuri, atunci a fost prinsã ºi cuvioasa Teodosia monahia, ca una care avea aceeaºi vinã, adicã luase parte la dãrâmarea scãrii împreunã cu ceilalþi. Ea a luat cununã muceniceascã mai înainte de aceºti sfinþi ºi pomenirea ei se cinsteºte la 29 mai, unde s-a pus ºi viaþa ei. ªi toþi câþi au pãtimit pentru acea cinstitã icoanã a Mântuitorului, au stat împreunã înaintea Stãpânului Hristos, Dumnezeul nostru, Cãruia I se cuvine slava în veci. Amin.
Mã gândesc, dragii mei, ce ar avea de declarat preºedintele Asociaþiei Pro Democraþia (APD), Cristian Pârvulescu(http://www.cotidianul.ro/cristian-parvulescu-icoanele-in-scoli-o-discriminare-in-spatiul-public-177134/) ºi toþi cei care s-au luptat pentru scoaterea icoanelor din ºcoli, despre aceºti Sfinþi Mucenici? Cã au fost discriminaþi împãratul ºi patriarhul?
-FAMILIA CRESTINA- O PREOCUPARE PERMANENTA A PREOTILOR
Daca in trecutul ei biserica nu s-a confruntat cu diverse probleme ºi ideologii cu privire la familie, astazi cand trebuie sa n-i se respecte identitatea de persoanã, de membru a societatii, totusi biserica nu sta indiferenta, dar prin cuvant si nu numai isi proclama in fata tuturor pozitia fata de toate provocarile la care este supusa, mai bine spus este atacata, gandindu-ne la problema saraciei si a somajului; violenta domestica, alcoolismul si drogurile, concubinajul si promovarea in mass-media a unor atitudini ce incurajeaza cuplurile care traiesc impreuna fara a fi unite prin Taina casatoriei, plecarea la lucru in strainatate a unuia sau a ambilor soti, lipsa unei educatii corespunzatoare a copiilor din nestiinta sau din neglijenta parintilor, prozelitismul sectar, avorturile, literatura si filmele porno, ofensiva publica a unor manifestari sexuale deviante, convietuierea familiilor tinere in spatii inadecvate (cu parinti sau mai multe familii in aceeasi casa), secularizarea vietii de familie, incultura, luxul promovat ca valoare de la varste fragede, instabilitatea locului de munca si ai altor practici straine de duhul evangheliei lui Hristos.
Cunoscand toate aceste cauze si pericole care pandesc viata de familie si ameninta trainicia si integritatea ei, este firesc sa ne intrebam ce trebuie sa faca slujitorii Bisericii fata de aceste stari de lucruri negative existente.
Ca sa putem vorbi de familie, pentru inceput, trebuie sa apelam la invatatura de credinta ortodoxa pentru a vedea ce este familia, care sunt insusirile familiei crestine,
care este scopul familiei, care este insemnatatea familiei pentru viata, care sunt datoriile sotilor unul catre altul si din cine este alcatuita familia.
Dupa invatatura Sfintei noastre Biserici, familia este un asezamant dumnezeiesc si temelia vietii de obste. Ea se intemeiaza prin casatorie, adica prin legatura dintre barbat si femeie, binecuvantata de Dumnezeu in fata sfantului altar. Aceasta legatura rasare din imboldul firesc sadit de Dumnezeu in om. „De aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va alipi de femeia sa si vor fi amandoi un trup” (Efes. 5, 31). Cea dintai familie s-a intemeiat in rai, avand ca preot si martor pe insusi Dumnezeu. „Si a facut Dumnezeu pe om, dupa chipul Sau; dupa chipul lui Dumnezeu l-a facut; a facut barbat si femeie. Si Dumnezeu i-a binecuvantat, zicand: cresteti si va inmultiti si umpleti pamantul” (Fac. 1, 27-28).
Insusirile familiei crestine se desprind din invatatura sfintei Biserici despre casatorie si sunt: 1) Unitatea si egalitatea. Familia trebuie sa fie intemeiata prin legatura dintre un singur barbat si o singura femeie. „Fiecare (barbat) sa-si aiba femeia sa si fiecare femeie sa-si aiba barbatul sau” (I Cor. 7, 2). Sfanta noastra Biserica nu ingaduie legatura dintre barbat si mai multe femei, caci aceasta injoseste femeia. in familia crestina femeia este sotie, adica tovarasa de viata si impreuna-lucratoare cu barbatul, in toate. Crestinismul a ridicat femeia din starea de injosire fata de barbat, in care se gasea mai inainte, si a asezat-o in toata vrednicia ei de fiinta creata „dupa chipul lui Dumnezeu”, precum spune Sfantul Apostol Pavel: „Nu mai este parte barbateasca si parte femeiasca, pentru ca voi toti una sunteti in Hristos Iisus” (Gal. 3, 28). Astfel, crestinismul a aratat pentru prima data ca femeii i se cuvine aceeasi pretuire ca si barbatului. Numai mult mai tarziu, oranduielile omenesti i-au recunoscut si ele femeii drepturi si indreptatiri alaturi de barbat. 2) Dragostea si buna invoire dintre soti. Cand sila, sau alte pricini, ca de exemplu averea, duc la intemeierea unei familii, atunci rareori traiul intre soti este fericit. 3) Curatia. Sotii sa nu fie in apropiata inrudire trupeasca si sufleteasca. Prin canoanele sale, sfanta noastra Biserica a stabilit gradele de rudenie, care fac cu neputinta incheierea casatoriei. 4) Sfintenia. Familia trebuie sa fie binecuvantata prin Taina Sfintei Cununii. Sfantul Apostol Pavel numeste casatoria, prin care se infiinteaza familia, Taina mare, dar nu altfel, ci numai daca ea este intemeiata in Hristos si in Biserica (Efes. 5, 32). Pentru insemnatatea pe care familia o are in viata de obste, binecuvantarea dumnezeiasca este de neaparata trebuinta. 5) Trainicia. Casatoria sa fie pentru toata viata, caci: „Ce a impreunat Dumnezeu, omul sa nu desparta” (Matei 19, 6). Iar Sfantul Apostol Pavel spune: „Celor ce sunt casatoriti le poruncesc, nu eu, ci Domnul: Femeia sa nu se desparta de barbat. Iar daca s-a despartit, sa ramana nemaritata sau sa se impace cu barbatul sau; tot asa, barbatul sa nu-si lase femeia” (I Cor. 7, 10-11). In afara de moartea trupeasca,. sfanta Biserica ingaduie desfacerea legaturii dintre soti (divortul) numai din pricini morale asemanatoare mortii trupesti, cum sunt: necredinciosia (adulterul), sau alte legaturi trupesti neingaduite (Matei 19, 9). Sfanta noastra Biserica ingaduie recasatorirea sotilor vaduvi.
Dupa invatatura sfintei noastre Biserici, scopul familiei este: 1) Nasterea de copii, spre inmultirea neamului omenesc si a credinciosilor sfintei Biserici; 2) Ajutorarea sotilor intreolalta, pentru usurarea vietii; 3) Ocrotirea moralitatii sotilor.
S-a mai spus ca omul este creat pentru viata in societate (de obste), adica pentru a trai impreuna cu semenii sai: „Si a zis Domnul Dumnezeu: nu este bine sa fie omul singur; sa-I facem ajutor potrivit pentru el” (Fac. 2, 18). Cea dintai forma a vietii de obste este tocmai familia. Pe familie se intemeiaza apoi toate celelalte forme de viata obsteasca. Dar familia nu este numai samburele din care creste obstea (societatea) omeneasca, ci ea este si cel dintai asezamant de crestere morala a omului, neaparat necesar pentru bunastarea societatii. Familia este rasadnita de virtuti si izvor de intarire morala. in sanul ei isi primeste copilul primele indrumari de viata, care ii raman intiparite in suflet pentru totdeauna. Caci, daca temelia bunei cresteri a copilului este dragostea si intelegerea firii sale, lucrul acesta se face mai intai si cel mai bine in familie. Numai parintii au dragoste fata de copiii lor in masura cea mai mare si numai ei au prilej potrivit si indelungat sa inteleaga deplin firea fiecarui copil al lor. Pentru a-si putea indeplini cum se cuvine lucrarea ei, de a creste oameni cinstiti in orice privinta, familia crestina trebuie sa se calauzeasca dupa indrumarile morale sanatoase care se gasesc in invatatura sfintei noastre Biserici Ortodoxe, pastratoarea adevarurilor vesnice.
Datoriile sotilor unul catre altul sunt:
1) Iubirea si stima reciproca. Sotii sunt datori sa se iubeasca si sa se cinsteasca unul pe altul. Aceasta datorie rasare chiar din unirea lor prin casatorie, caci ei „nu mai sunt doi, ci un trup” (Matei 19, 6). Sfantul Apostol Pavel spune: „Barbatul sa-i dea femeii iubirea datorata; asemenea si femeia barbatului” (I Cor. 7, 3). 2) Credinciosia. Sa-si pastreze unul altuia credinciosia fagaduita in fata altarului. 3) Ajutorarea. Sa se ajute unul pe altul in chip desavarsit si sa lucreze impreuna pentru cele trebuitoare vietii, impartasind impreuna atat bucuriile cat si greutatile ei. 4) Curatia si cumpatarea. Sa traiasca impreuna in dreptate, curatie si cumpatare. 5) Munca impreuna si desavarsirea morala. in orice imprejurare, sotii sunt datori sa se lege cat mai strans unul de altul, sa-si implineasca lipsurile, sa-si desavarseasca insusirile si darurile si sa lucreze impreuna pentru propasirea morala a fiecaruia si pentru buna educatie a copiilor lor, avand drept calauza poruncile crestine. In felul acesta, viata crestina de familie va fi curata si sanatoasa, va fi scoala de virtuti, roditoare de bine pamantesc si ceresc.
Familia este alcatuita din parinti si copii. Parintii au datorii fata de copii, iar copiii fata de parinti. Pe langa parinti si copii, familia mai cuprinde si pe celelalte rude, oricat de departate. De aceea, toate rudele trebuie sa se iubeasca, sa se respecte si sa se ajute, iar felul acesta de viata sa patrunda in toata societatea omeneasca, adica in marea familie a neamului omenesc. In aceasta mare familie a omenirii, care, dupa invatatura crestina, are ca Tata pe Dumnezeu, toti oamenii sunt frati intre ei, prin Hristos. Asadar, familia crestina trebuie sa fie vatra in care focul dragostei sa nu se stinga niciodata si de la care sa se incalzeasca omul si obstea omeneasca.
Cunoscand si constientizand cele expuse mai sus, sarcina principala a slujitorilor Bisericii este intensificarea catehizarii, pentru ai "crestina" din nou pe oameni, scotand in evidenta valorile moarale si spirituale ale crestinismului si rolul lor in dezvoltarea si afirmarea insului si a societatii. Privitor la familie si viata, trebuie sa se cultive o conceptie sanatoasa despre ceea ce inseamna ele pentru binele fiecaruia si al societatii. Trebuie accentuata si cultivata invatatura ca familia isi are fundamentul ei natural si suparanatural in Taina Sfintei Treimi. Dupa cum persoanele Sfintei Treimi nu pot fi concepute fara iubire, la fel relatia dintre barbat si femeie nu poate imagina fara acest liant atat de necesar convietuirii dintre cei doi parteneri. Familia nu se poate concepe, intemeia, dura si afirma sau implini decat daca are la temelie iubirea intre soti si intre acestia si copii. Familia crestina adevarata are la baza dragostea jertfelnica si frica de Dumnezeu. "Supuneti-va unul altuia intru firca lui Hristos" si " asa sa-si iubeasca barbatul femeia sa ca pe sine insusi, iar femeia sa-l respecte pe barbat" ne indeamna Sfantul Apostol Pavel (Efeseni 5, 21 si 23). Adevarata familie crestina este aceea in care sotii se iubesc cu adevarat, isi indeplinesc indatoririle fata de societate, prin munca si comportare exemplara, se preocupa de nasterea, cresterea si educarea copiilor, iar acestia, la randul lor, sunt supusi si ascultatori de parinti. Altfel, ea nu mai este familie, ci o parodie, un contract, o conventie, un mod de viata artificial, consensual si fara roade. Locul in care ia nastere familia crestina nu poate fi altul decat Biserica, prin lucrarea binefacatoare a Duhului Sfant. Prin Taina Sfintei Cununii, cei doi soti devin un singur trup, o unitate de gandire si simtire, se transforma spiritual, asemenea apei in vin la nunta din Cana Galieleii, inlaturand din viata lor egoismul si individualismul si traind in comuniune sfanta, in dragoste jertfelnica si daruire reciproca. De aceea, orice forma de convietuire dintre doi parteneri, in afara de cea binecuvantata de Biserica nu se poate ingadui sau accepta, fiind o sfidare a credintei si a moralei crestine. In aceasta privinta preotii trebuie sa fie neinduratori cu formele parazitare ale vietii de familie: concubinajul, desfraul, adulterul, incestul, homosexualitatea, lesbianismul, pervesiunile sexuale, prostitutia, infierandu-le in predica, iar in sacunul de spovendanie fiind mult mai exigenti cu cei care practica asemenea pacate. Totdeauna sa se scoata in evidenta frumusetea, necesitatea si folosul vietii normale de familie. Pentru cultivarea unei conceptii sanatoase despre familie si rostul ei, ca si despre obligatiile care revin celor doi viitori soti, se impune o catehizare sistematica a tinerilor care se casatoresc, ca si obligativitatea ca acestia sa se spovedeasca si sa se impartaseasca inainte de Taina Cununiei. Un cuvant de invatatura se impune totdeauna la savarsirea Tainei Cununiei, in care sa se explice simbolismul lucrarilor sfinte din slujba acesteia, ca si constientizarea tinerilor pentru raspunderile care le revin in calitate de soti si mai tarziu de parinti. Slujba Cununiei sa nu fie doar o ceremonie la care sa se observe daca mirii se calca pe picioare sau nu, daca miresele trebuie sa se intalneasca sau nu, daca preotul "pacaleste" pe miri cu piscotul si altele, care denatureaza si minimalizeaza insemnatatea Tainei, ci o lucrare solemna si plina de demnitate, in care sa se simta prezenta Duhului Sfant. Se va scoate mereu in evidenta ca scopul casatoriei este nasterea de prunci, avertizand pe tinerii miri cat de pagubitoare sunt toate practicile impotriva venirii pe lume a copiilor. Familia nu este doar o modalitate de satisfacerea a placerilor erotice, ci leaganul si sanctuarul vietii, in care trebuie sa se conceapa si sa se nasca viata. Se va insista mereu asupra faptului ca Biserica este impotriva planning-ului familial si al metodelor si mijloacelor contraceptive, care sunt dusmanii vietii. Cu atat mai grava este savarsirea intreruperilor de sarcini, a avorturilor, care sunt crime ce nu pot fi rascumparate niciodata, insemnand si lipsirea pruncilor avortati de posibilitatea botezarii si a intrarii in Imparatia lui Dumnezeu . Preotul trebuie sa constientizeze pe tineri ca toate pacatele care ameninta viata de familie trebuie evitate, deoarece ele sapa la temelia unitatii create de Dumnezeu prin Taina Cununiei, iar legatura dintre cei doi este conceputa ca indestructibila si pentru toata viata. De asemenea, este bine si folositor ca slujba logodnei sa nu se administreze separat si cu mult timp inaintea Cununiei, deoarece multi tineri inteleg ca prin aceasta ei pot incepe viata intima, o buna parte dintre ei nemaivenind sa primeasca si sa binecuvanteze viata de familie prin Taina Nuntii sau multi se despart dupa o vreme de impreuna vietuire de dupa logodna. Or, este bine stiut ca logodna este numai o promisiune sau o fagaduinta pe care si-o fac tinerii de a intemeia o familie. Este un fel de arvuna sau amanet pentru marea lucrare pe care urmeaza sa o opereze Taina Cununiei asupra celor doi parteneri de casatorie. Ea nu da dreptul la consumarea casatoriei sau a actului intim, care, in aceasta situatie, inseamna tot desfranare. Logodna nu este decat o ierurgie sau binecuvantare in vederea incheierii casatoriei. Tot in legatura cu aceasta, preotii trebuie sa educe si sa sfatuiasca pe tineri sa nu traiasca in concubinaj inainte de casatorie, iar daca fac aceasta sa se spovedeasca neaparat inainte de savarsirea Tainei Cununiei. Obiceiul de a cere sa li se citeasca celor doi tineri care au trait in concubinaj o "dezlegare" inainte de oficierea Cununiei, nu trebuie incurajat, deoarece el nu are nici un temei. Nu exista o rugaciune sau molitva de dezlegare a tinerilor sau partenerilor care au trait in concubinaj pentru a putea primi Taina Nuntii, ci singura dezlegare se da numai prin Taina Spovedaniei. In prinvinta casatoriilor mixte, este bine ca preotii sa insiste ca acestea sa nu aiba loc, iar atunci cand ele sunt inevitabile, mai ales ca sunt incurajate de legislatia civila, cununia religioasa sa nu se faca decat dupa convertirea partii necrestine sau neortodoxe sau, in cazuri de exceptie, cand partenerul neortodox nu doreste sa paraseasca confesiunea sa, sa aiba dispensa chiriarhului. Mai departe insa, preotul este obligat sa asigure asistenta religioasa partii ortodoxe, veghind ca aceasta sa pastreze randuielile bisericesti, practicile de cult si traditiile proprii Ortodoxiei. Preotul trebuie sa cultive grija pentru respectarea credintei celuilalt sot, toleranta si dragostea, ca baza a familiei. De asemenea, sa ia seama ca libertatea fiecarui sot de a merge la biserica sau locasul de cult al confesiunii respective, de a-si respecta sarbatorile si de a-si indeplini indatoririle fata de suflet sa fie neingradita. In toate aceste situatii, va cultiva toleranta si iubirea crestina. Pentru intarirea actiunilor de redresare a vietii familiale adevarate, slujitorii Bisericii trebuie sa coopereze cu toti factorii responsabili de dezvoltarea si intarirea familiei. Unul din fenomenele pe care trebuie sa-l urmareasca slujitorii bisericesti in parohiile lor este cel al "copiilor strazii", pentru care trebuie sa depuna eforturi sa stopeze acest mod parazitar de a intelege viata, incercand sa-i atraga pe acesti copii certati cu buna conduita si sa-i calauzeasca pe un drum normal la vietuire, fie oferindu-le ajutoare, fie creandu-le posibilitati pentru studiu, scolarizare de calitate, ajutor medical. Acelasi lucru il poate realiza preotul in parohie pentru persoane in varsta, batrani, bolnavi si neajutorati, cu ajutorul comitetului parohial. Iata doar cate activitati si initiative pe care le pot desfasura slujitorii Bisericii pentru a intari, a dezvolta si a sprijini modul de viata normal si firesc din familie, si pentru a face din ea mediu de cultivare a virtutilor crestine si de promovare a vietii sociale: Societatea contemoporana are nevoie de o renastere spirituala si morala a familiei si aceasta nu poate porni decat de la Biserica, ea fundamentandu-si invataturile si modul de viata pe poruncile evanghelice. De familie depinde viitorul unei natiuni, iar de felul in care ne traim viata aici, pe pamant, depinde si mantuirea noastra. Iata de ce trebuie ca una din laturile esentiale ale activitatii preotului in parohie trebuie sa fie grija pentru starea familiei si straduinta pentru redresarea ei materiala, morala si spirituala.
Pentru a contura mai bine cele spuse pana acum vom face apel la “glasul” celor direct implicati:
“Concluzia mea este ca un pericol mare ne paste. ... Acum cateva zile, sosesc aici doua masini luxoase si ei, bine imbracati, vin la mine. Intram in discutii, dar, dupa vreo cateva minute, aerul s-a schimbat in camera si am mirosit imediat un iz strain, n-as vrea sa-i supar, dar era miros specific de rom. Am facut pomelnicele, erau doua familii cu 16 membri. In aceeasi zi, seara, pe la orele 8, o caldararita cu un puradel dupa ea a intrat la mine. O intreb cati copii mai are acasa in afara de cel care o insotea si imi raspunde ca mai are 9. Deci acestia 10, cu 16 de dimineata, 26 de copii in trei familii. Or, la noi, intr-un sat intreg nu s-au inscris 26 de copii la inceputul anului scolar. Vedeti dumneavoastra unde ne gasim cu starea natiei noastre! Cat la suta mai e dac, cat mai e roman, cat mai e rom, cat mai e moldovean, cat mai e oltean, cat mai e banatean? Casatoriile, nu mai vorbim, se fac de-a valma, fetele pentru un ghiul, un inel, leaga prietenie cu negri, finlandezi, arabi si se casatoresc cu ei. Am primit deunazi un grup de tineri la chilie si m-au surprins cei doi negri care ii insoteau. Insa ei erau asa de deprinsi, obisnuiti unii cu altii, incat m-am mirat foarte tare, fiindca cei doi aveau prietene romance, probabil se vor casatori. Ei bine, dragii mei, aceste legaturi biologice care se nasc in cadrul natiunii noastre nu ne mai dau voie sa vorbim de prestigiu. Unde mai este prestigiul de crestin ortodox, unde mai este prestigiul smereniei, unde mai este caracterul de demnitate si de omenie romaneasca?”
“Potrivit invataturii de credinta ortodoxa, familia este asezamantul divin, creat de Insusi Dumnezeu in rai, pentru perpetuarea neamului omenesc, pentru ajutorul reciproc si pentru cultivarea si dezvoltarea darurilor cu care fiecare sot este inzestrat, in atmosfera de comuniune si de dragoste, luminati si calauziti de harul Duhului Sfant, care binecuvanteaza si sfinteste legatura dintre barbat si femeie. Familia se bazeaza pe dorinta lui Dumnezeu de a-l crea pe om barbat si femeie, deci pereche, pentru a se completa sau intregi reciproc. ... Nu mai putin daunatoare pentru viata de familie sunt si casatoriile mixte, adica cele care se incheie intre crestinii ortodocsi cu parteneri apartinand altor confesiuni, catolica, protestanta sau cultelor neprotestante sau chiar necrestini: mahomedani, evrei, budisti, hinduisti, brahmani si altii. In conditiile in care se desfasoara viata in tara noastra, cand capata tot mai multa realitate economia de piata si patrunderea elementului strain, mai ales in domeniul vietii comerciale, se constata si o crestere a numarului casatoriilor mixte, incheiate intre romani, mai ales femei, si straini de toate nationalitatile si de toate religiile sau confesiunile ori cultele crestine. Neavand aceeasi credinta, aceeasi limba si aceleasi obiceiuri si traditii culturale si de familie, in mod firesc, aceste cupluri isi impropriaza un mod deosebit de viata, care difera de cel obisnuit sau traditional, cu efecte negative asupra celor doi parteneri. Cei mai multi din partenerii acestor casatorii traiesc necununati, iar copiii raman de foarte multe ori nebotezati. Oricum, latura religioasa este cea afectata poate cel mai mult. ..In privinta casatoriilor mixte, este bine ca preotii sa insiste ca acestea sa nu aiba loc, iar atunci cand ele sunt inevitabile, mai ales ca sunt incurajate de legislatia civila, cununia religioasa sa nu se faca decat dupa convertirea partii necrestine sau neortodoxe.
Cea mai mare datorie pe care o aveti voi cei casatoriti, asta este: sa aveti mare grija cum va cresteti copiii. Daca in familie, cat ai copilul acasa in cei sapte ani, nu te-ai grijit sa-l inveti rugaciuni, sa faca cruce, sa stie Tatal nostru, Crezul, sa-l duci la biserica, sa stie ce inseamna post, sa stie ce inseamna pacat, sa se fereasca de pacat, atunci cresc niste bestii, niste fiare. Vai si amar de lumea asta! Sa nu credeti dumneavoastra ca-i gluma. Copilul, daca nu stie ce-i pacatul, ce-i rusinea, ce-i ascultarea de parinti, devine o fiara.”
“Se repeta necontenit formula: "familia este celula societatii". Se cuvine insa sa-i aducem completarile de rigoare. Familia adevarata, care isi pastreaza la noi valentele spirituale din etnogeneza, institutie creata de Dumnezeu, si ridicata printr-o sfanta taina la o inaltime dumnezeiasca, este mai mult decat o celula a societatii. In calitatea ei de putere formativa a neamului nostru, este sursa creatoare si laborator sacru in care s-a plasmuit si se mai plasmuieste, a luat chip si se intretine ca atare, in fiecare moment, neamul si pamantul sau, carora le dam numele de Romania. ... Istoriceste vorbind, familia a avut la romani ca fundament si suport Ortodoxia, adica traditia neamului. Si tot atat de adevarat si justificat este si faptul ca doar aceasta traditie i-a permis sa-si dezvolte completamente valentele si virtutile. Traditia crestina, avand ea insasi drept suport miracolul euharistic, puterea tainei ce-i uneste pe soti pe vesnicie, patrunde si sustine familia, in sensul formarii unei structuri puternice si ducand-o impreuna cu neamul pe care il intemeiaza, la inaltimea unei realitati inalterabile in istorie si facand din ea o cetate inexpugnabila... Vorbind chiar la modul universal al cuvantului, istoricii convin ca epocile de prosperitate si putere ale popoarelor coincid intotdeauna cu epocile de puritate si solidaritate a vietii familiale. Dar si invers. Coruptia si degradarea vietii sociale sunt contemporane cu decaderea morala a familiei. ... Desi nu ne apartine direct, desacralizarea vietii familiale provocata de Revolutia franceza sau de cea bolsevica ne priveste pe noi. Campaniile antireligioase au ucis sentimentul de respect, de datorie, spiritul de devotament si sacrificiu, iubirea si fidelitatea, toate valori indispensabile pentru existenta familiei traditionale, in care se adaposteste sufletul romanesc. Asistam in tara noastra la renasterea unui paganism domestic, ce inainteaza progresiv si insistent, facand sa triumfe suprasolicitarea egoismului carnal.”
“Nunta, nu este numai o aprindere de trupuri care adduce ura si vrajba, ci este mai mult decat atat, este chip al unirii sufletului cu Dumnezeu. De aceea, numai cand cei doi soti sunt uniti cu sufletul in Dumnezeu, dainueste si unirea cea trupeasca si adduce roade dupa Dumnezeu: copii curati si tragatori spre El”
“- Acum va intreb pe voi, se mai fac astazi nunti de acestea ? - Nu, parinte ! - Stiu si eu ca nu ! De aceea va scoateti ochii, de aceea va imbolnaviti, de aceea divortati, de aceea face unul la dreapta si altul la stanga; de aceea unul se duce la alte femei, si femeia la alti barbati si batai si stres si betii si urgii si moarte ! V-am spus la inceput ca nunta este radacina firii omenesti si daca radacina a pornit prost si-i salbatica si stricata - ca s-au luat doi care sunt satui, femeia de barbat si barbatul de femeie -, de la inceput rele sunt si ramurile. Sa nu asteptati fericire in casatorie sau liniste sau impacare sau avere sau cinste, ci blestem, sfada, saracie, boala si toate rautatile care vin din necinstirea Tainei Nuntii. ... De aceea se strica toata societatea si toate familiile, din cauza ca nu se tine randuiala lui Hristos la nunti. Iar nunta, in loc sa fie taina mare, cum zice marele Apostol Pavel, este o amaraciune si o salbaticie a firii omenesti. Care din crestini au frica lui Dumnezeu si vor auzi aceste cuvinte si vor pazi cu sfintenie aceste randuieli canonice lasate de Biserica lui Hristos, aceia vor avea cei mai fericiti copii pe lume, cei mai sanatosi, cei mai cuminti, cei mai talentati si, totodata, aceasta familie va avea cinste si de la oameni si de la Dumnezeu si va fi pilda de urmat in familie, in societate, in tara si oriunde. Sa va ajute Dumnezeu sa tineti cu mare tarie la aceste randuieli, daca vreti sa fiti crestini buni, cetateni buni ai tarii si oameni de mare folos ai Bisericii lui Hristos. Prin acesti oameni, daca se vor respecta aceste reguli, va trai si tara, va trai si Biserica, si Duhul lui Dumnezeu le va fi in ajutor in veacul de acum si in cel viitor. Amin. ... Cel mai mare pacat al credinciosilor casatoriti este avortul, uciderea de copii si al doilea asemenea acestuia este desfranarea ( adulterul ). Indemn pe toti credinciosii Bisericii Ortodoxe sa se fereasca de aceste douaprea mari pacate, iar daca le-au facut, cu voie sau fara voie, sa se marturiseasca la duhovnic cu mare cainta, sa primeasca canon cu cainta pentru ele si asa, cu mila lui Dumnezeu, sa-si mantuiasca sufletele lor. Sa-L rugam pe Mantuitorul Hristos Care S-a facut prunc pentru noi sa pazeasca casele credinciosilor nostri si pamantul romanesc de aceste doua prea cumplite pacate strigatoare la cer, care aduc mania Domnului peste noi toti si osanda vesnica.”
“Care sunt, deci, conditiile unei casatorii crestine, dupa invatatura Bisericii noastre ? Iata-le: cei doi tineri care vor sa se casatoreasca sa fie in feciorie si curatenie pina la cununia religioasa. Sa se casatoreasca din iubire, pentru nasterea de copii si cu voia parintilor lor, iar nu din sila, pentru avere si placere. Casatoria este o cruce, o jertfa, iar nu placere. Tinerii miri trebuie inainte de cununie sa se spovedeasca si sa se impartaseasca cu Sfintele Taine. Apoi sa-si aleaga nasii dintre cei mai buni crestini din sat sau oras, ca sa le fie sfetnici si indrumatori catre Hristos. Cununia la biserica sa se faca Duminica, dupa Sfinta Liturghie, iar nu ca paginii simbata, iar noaptea spre Duminica sa joace, sa se imbete si sa faca pacate spre a lor osinda, cum fac azi cei mai multi. Dupa nunta, prima datorie sa nasca copii, iar nu sa avorteze si sa se pazeasca, din motive omenesti; ca nu au casa, serviciu, bani sau nu si-au terminat scoala si armata. Copiii nu trebuie ucisi niciodata, nici nu trebuie aminati din motive omenesti. Nici nu trebuie sa fie planificati de parinti. Sa lasam pe Dumnezeu sa hotarasca El toate. Ca cei ce nasc dupa avorturi, pot naste fii bolnavi, ca o pedeapsa a lui Dumnezeu. Copiii sunt cununa familiei, bucuria parintilor, mingiierea mamelor, lauda barbatilor, podoaba satelor, speranta neamului, ingerii Bisericii pe pamint, cei mai curati locuitorii pe pamint ai lumii ! Copii sunt cea mai sigura cale de mintuire a parintilor. Alte datorii ale sotilor sunt si acestea: Sa mearga regulat cu copiii lor la slujbele bisericii, mai ales in sarbatori la Sfinta Liturghie; sa aiba duhovnici buni si sa se spovedeasca cit mai des, parintii si copii, la preot, de obicei in cele patru posturi; sa doreasca si sa se impartaseasca cu Prea Curatele Taine, cu dezlegarea duhovnicului, macar de patru ori pe an, iar copii, bolnavii si batrinii la 40 de zile; sa se roage regulat dimineata, seara, noaptea, din ceaslov, psaltire si acatistier, facind metanii si inchinaciuni dupa putere; sa citeasca cartii sfinte cu totii in familie, incepind cu Sfinta Scriptura; sa nu citeasca, nici sa aduca in casa carti sectare, nici sa mearga la adunarile lor, nici sa-i primeasca in casa si sa discute cu ei, fiind lepadati de Biserica si lipsiti de harul mintuirii. Apoi sa mearga regulat la cei bolnavi, sa faca milostenie, sa ajute pe toti pe calea mintuirii.”
- “
“-Remedii sociale Printre remediile sociale propuse de preoti, amintim: infiintarea de centre de zi, in care sa se poata oferi un mediu educativ copiilor proveniti din familiile dezorganizate, solutie ce poate fi aplicata mai ales in parteneriat cu autoritatile locale si prin accesarea unor fonduri puse la dispozitie prin programe specifice; mai buna colaborare intre institutiile statului apartinand diverselor ministere, dar si mai buna colaborare intre institutiile statului si cele bisericesti; respectarea legii privind orele de munca in favoarea comunitatii; implicarea mai mare din partea institutiilor statului privind educatia tinerilor; ridicarea nivelului de cultura la sate si in zonele defavorizate; interzicerea comertului (iarmaroace) la sate in zilele de duminica; promovarea spiritului de dialog si de intrajutorare intre generatii; schimbarea mentalitatii tinerilor, marcata de teribilism si spirit de fronda, ca rezultat al unei conceptii gresite despre libertate si ca efect al preluarii unor modele de comportament din industria de divertisment; burse de studiu; elaborarea unor legi care sa incurajeze natalitatea; centre de consiliere pentru parinti si copii etc. -Remedii pastorale In sfarsit, preotii au propus si o serie de remedii pastorale pentru astfel de probleme. Intrucat una dintre cele mai mari grave probleme cu care se confrunta familia crestina de azi este fenomenul migratiei temporare, cand parintii pleaca la munca in strainatate, preotul are datoria de a identifica astfel de cazuri din parohie si de a incuraja copiii afectati de lipsa totala sau temporara a parintilor sa se implice in activitatile parohiei. Printre solutiile propuse de preoti, amintim: organizarea de tabere si concursuri cu premii, adaptate in functie de varsta, infiintarea de cercuri de pictura sau de cluburi cu activitati atractive (inclusiv prin cooperare cu scolile); vizitele pastorale dese, convorbirile duhovnicesti, consilierea membrilor familiei si antrenarea acestora in activitatile organizate de parohie, cateheze care trebuie sa vizeze pe toti membrii familiei, tineri si varstnici deopotriva, pelerinaje religioase la biserici si manastiri si pelerinaje social-filantropice la azile, spitale de batrani sau de copii, orfelinate; alternative crestine de petrecere a timpului liber, cum ar fi dezvoltarea de site-uri pentru parohii si manastiri; slujbe si predici care sa raspunda nivelului de cultura si nevoilor sufletesti ale enoriasilor care sufera singuratate sau alte complexe; cultivarea spiritului filantropic prin formarea de grupe intre cei instariti material si cei saraci; infiintarea de locuri de joaca pentru copii in curtea bisericilor (cum ar fi gradinitele duminicale) si nu numai.”
BIBLIOGRAFIE: 1. Sfânta Scipturã. 2. Pr.Prof.Dr.Dumitru Stãniloae,Teologia Dogmaticã Otodoxã,vol.III,Bucureºti 1978. 3. Sf.Ioan Gurã de Aur,Omilii la Facere.P.S.B.21,Bucureºti. 4. Pr. Marin Braniºte,Concepþia Sf.Ioan Gurã de Aur despre familie,în S.T.,nr.1-2,1957. 5. Sf.Chiril al Ierusalimului,CatehezeVII,Izvoarele Ortodoxiei,Bucursºti ,1943. 6. David ºi Mary Ford,Cãsãtoria ,cale spre sfinþenie,Sofia,Bucureºti 2001.
- Adevarul si frumusetea casatoriei - Teologia iubirii, vol. II, Alba Iulia, 1996, p. 219. 9. Pr. Dr. Vasile Raduca,Studii teologice, seria a II-a, anul LI, nr. 3-4, iulie-decembrie 1999
11. Arhim. Cleopa Ilie, Predici la Duminicile de peste an, editia a II-a, Editura Episcopiei Romanului, 1996
12. http://www.cetatea-crestina.org/familia/
- , Ziarul Lumina In absenta Bisericii Ortodoxe, in Romania, familia ar deveni haotica, din 22-08-2007