Vorbeste, Doamne...

Vorbeste, Doamne, cãci sunt rob
Si robul Tãu ascultã.
Mai toarnã-mi iar ulei în ciob,
mai dã-mi din grâul Tãu un bob
Si dragoste mai multã!

Vorbeste, Doamne, cãci în piept
mi-e inima firavã.
Nebun mã face-orice-ntelept.
Dar eu cu mai mult dor Te-astept
în vremea de zãbavã...

Vorbeste, Doamne, cãci sunt gol
Si-mi bate-n suflet vântul.
Cãci mii de corbi îmi dau ocol,
de când pe-al inimii pristol
Ti-ai asezat Cuvântul.

Mai dã-mi din pâinea Ta un drob
Si flacãrã mai multã.
Chiar dacã-s fiu si nu-s un ciob,
dar eu din dragoste sunt rob
Si robul Tãu: ascultã...
 

Costache Ioanid