Mila Ta, Iisuse

Un Glas imi spune tainic sa ma intorc din drum
Caci Tu m-astepti statornic si vrei sa vin acum,
Sa ma ridic degraba, s-alerg la Tine, iar,
Sa-mi speli pacatul meu, sa-mi uiti pacatu-amar.

Alt glas ma-nvinuieste si-mi spune ne-ncetat
Sa las a Ta carare, caci Tu mai si uitat.
Ceva imi da putere in nestiinta mea,
S-ascult de-ntaiul glas, ce-n minte mi-a ramas.

Cu glasul stins, cu suflet stors de lacrimi
Ma-ndrept spre Tine-acum, Comoara mea cea vie,
Sa-mi odihnesti povara ce-atarna peste mine
Sa-mi linistesti privirea; sa-mi daruiesti lumina.

Sunt obosita Doamne, caci iara-si am gresit,
M-apasa vina grea: iar am pacatuit!
Si-n plansul meu de jale-mi apar stropi de crini
Ce-nmiresmeaza totul la Tine cand eu vin.

Iar pe crinii iubirii-mi apari Tu, drag Iisus
Incununat de roua ce eu curat am plans.
Si-mi spui cu glasul dulce ca-n primul legamant,
Sa nu-mi mai fie teama, caci greul a trecut.

Apoi imi spui soptit ca iara-si m-ai primit,
Ca-n prima sarbatoare, de-ntaiul legamant.
Cu mainile amandoua spre mine Te indrepti
Si imi presari in suflet iertarea ce-o astept.

O simt atat de dulce, iertarea Ta de har,
E fara seaman, Doamne, si fara de hotar.
Si numai cel ce gusta Iubirea ta de jar,
Atuncea cand greseste - o simte-n suflet clar!