Patimirea Sfintilor Mucenici Esper si Zoi si a fiilor lor, Chiriac si Teodul
Sfintii Mucenici Esper si Zoi cu cei doi fii ai lor, Chiriac si Teodul, desi au fost straini pe pamint ca si Avraam, tatal celor alesi, s-au invrednicit a fi cetateni ceresti. Ei au fost cumparati robi de catre Catal Romanul si femeia lui Termia.
Catal, fiind om vestit, a venit de la Roma in partile Pamfiliei si s-a salasluit in cetatea ce se numea Atalia, unde si-a cumparat robi din Frigia, pe acesti sfinti mucenici, care erau impodobiti cu buna credinta si aveau nadejde in Domnul, ca unii ce erau din neam crestinesc. Iar Catal, cel ce i-a cumparat, cu femeia sa si cu ceilalti casnici, fiind pagini, urmau necuratia inchinarii la idoli, aducindu-le jertfe si numindu-i zei ai lor. Dar, robii cei credinciosi ai lui Hristos, vazind paginatatea lor cea desarta, socoteau lucru greu pentru ei de a minca din bucatele care li se dadeau dupa rinduiala, socotindu-le ca sint jertfe ale idolilor; deoarece in casa in care petreceau, erau pusi idoli. Deci, Sfinta Zoi, luind acele bucate, statea la poarta si zicea portarului: "Odihneste-te ziua si eu, de va fi trebuinta, te voi destepta, pentru ca destul te-ai ostenit toata noaptea cu multimea celor ce ies si intra la stapinul nostru, pe care ii atrage credinta lui cea desarta, de a se inchina zeitei celei inchipuite, care se numeste Fortuna". Iar portarul, ascultind cele ce i-a zis, se departa putin si se odihni in curte aproape de poarta.
Si erau niste ciini legati dinafara de poarta si daca veneau straini, afara de oaspeti, indata se repezeau la ei. Iar Zoi, vazind ca vin saraci si straini, arunca cite putin din bucate la ciini ca sa taca, iar celelalte toate le dadea la saraci si la straini, sfatuindu-i sa se faca crestini. Ea era rinduita cu slujba casei, ca sa hraneasca pasarile de tot felul ce se cresteau, iar barbatul si fiii ei faceau alte lucruri poruncite. Deci toata ziua se osteneau cu slujbele lor, iar la apusul soarelui gustau putina hrana din bucatele de care stiau ca nu sint spurcate cu jertfele idolesti, caci cu a lui Dumnezeu purtare de grija li se trimiteau lor de aiurea; si isi aduceau aminte de cuvintul Domnului, Care zice:Cautati la pasarile cerului, ca nu seamana, nu secera si nu aduna in jitnite, iar Tatal Cel ceresc le hraneste pe ele.
Odata, fiind trimis fericitul Esper la o slujba oarecare, fiii lui, Chiriac si Teodul, au zis catre maica lor: "Nu putem sa petrecem cu paginii! Oare nu ne inveti tu din dumnezeiasca Scriptura, din care ne aducem aminte de cuvintul Apostolului: "Nu fiti lesne mutati la alt jug, ca necredinciosii"? Deci daca, supunindu-ne dumnezeiestilor Scripturi, voim sa pazim poruncile Domnului si nu ne vom duce de la pagini, apoi intr-un numar cu dinsii ne vom numara de Domnul si vom primi ca si dinsii". Iar maica a raspuns catre fii: "Cum putem sa ne ducem de la dinsii, o, fiilor, pentru ca ei ne sint noua stapini si au putere peste trupurile noastre?" Grait-au fiii: "Hristos pentru noi S-a dat pe Sine in miinile necre-dinciosilor iudei si S-a rastignit si S-a ingropat si a treia zi a inviat. Daca si noi ne vom da trupurile noastre necuratului Catal spre chinuire pentru Hristos si, muncindu-ne, ne va ucide, apoi stim ca sufletele noastre vor fi vii in veci. Deci, tu, o, maica, veselindu-te si bucurindu-te, sa ne pui pe noi inaintea stapinului nostru si ceea ce ne va da noua Hristos in gurile noastre, aceea vom grai inaintea stapinului".
Si se gateau amindoi tinerii cei buni, ca niste viteji nevoitori, spre nevointa cea patimitoare pentru Hristos, cautind vreme cind sa stea inaintea stapinului si sa marturiseasca numele lui Hristos. Ei ziceau unul catre altul: "De ne va da noua Hristos Dumnezeu sa murim pentru Dinsul, apoi ne vom invrednici a-L vedea si vom fi impreuna cu El". Iar maica lor se temea pentru dinsii, ca nu cumva, infricosindu-se de munci, sa se plece spre jertfa idoleasca; caci pina atunci stapinii lor nu stiau de dinsii ca sint crestini. Si, nevrind maica sa-si duca fiii inaintea boierului, au zis catre dinsa: "Pentru ce te temi de acest pagin? Oare nu-ti aduci aminte ce zice Scriptura? Grait-am intru marturiile Tale inaintea imparatilor si nu m-am rusinat!"
Deci, intr-una din zile, venind acasa stapinul lor, in vremea prinzului de la un loc oarecare, au iesit inaintea portilor intru intimpinarea lui amindoi fratii, Chiriac si Teodul, si au zis: "Bine ai venit, stapine al trupurilor noastre celor vazute; caci al sufle-telor noastre celor nevazute este Domnul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce petrece in ceruri". Iar Catal, minunindu-se de niste cuvinte ca acestea ale acelor tineri, a zis: "Au innebunit acesti copii, pomenindu-mi un nume strain si numind Dumnezeu si Domn pe Acela ce se zice Iisus Hristos. Chemati la mine pe tatal si pe maica lor". Si, ducindu-se slugile, n-au aflat pe tatal, ci au adus numai pe maica lor. Atunci Catal a zis catre dinsa: "Unde este barbatul tau?" Raspuns-a aceea: "Oare nu este cu porunca ta trimis la lucru in satul Tritonia?"
Atunci a zis Catal catre dinsa: "O, de ati fi fost si voi acolo la acelasi Tritonia, nu mi-ati fi tulburat sufletul, spunind ca pe alt Dumnezeu il aveti voi de care nici eu, nici altul n-a auzit cindva. Dar acum, nu voi sa va intreb pe voi de acelea de care mi-ati zis mie, ci dupa ce Termie, sotia mea, imi va naste pruncul (ca era insarcinata) si voi aduce jertfe marii zeite Fortuna, atunci va voi intreba pe voi". Si indata a poruncit ca pe Sfinta Zoi impreuna cu fiii ei sa-i trimita la barbatul ei, in satul Tritonia. Deci, fiind ei dusi acolo, se bucurau si se veseleau, cintind si graind fiecare: Domnul ma paste si nimic nu-mi va lipsi. La locul pasunii, acolo m-am salasluit. Si iarasi: Scosu-ne-ai pe noi din iad si din mina mortii ne-ai mintuit pe noi. Caci sfintii socoteau casa stapinului lor ca iadul, pe Catal ca moartea, iar idolii ca focul iadului.
Iar dupa o vreme, s-a nascut fiul lui Catal si se praznuia acea pagineasca nastere cu aducere de jertfe idolului cetatii - zeita Fortuna - si toti cetatenii se bucurau impreuna cu Catal, praznuind nasterea pruncului lui. Iar Sfinta Zoi se ruga lui Dumnezeu pentru barbatul sau si pentru fiii sai ca sa nu cada in ispita. Catal, dupa paginescul sau ospat, a zis catre Termia, femeia sa: "Sa se veseleasca acum toti casnicii si toate slugile noastre cu praznuire". Iar ea a raspuns: "Sa se veseleasca toti". Si indata, precum la celelalte slugi, asa si lui Esper, femeii lui si fiilor, le-a trimis din ospatul jertfit idolilor un vas cu vin si un blid cu carne. Iar Sfinta Zoi, vazind de departe darurile cele ce se aduceau de la stapinul lor, a oftat si a zis: "Doamne Dumnezeule, Cel ce esti negrait cercator al inimilor omenesti, fii cu noi, strainii, ca afara de Tine, Doamne, pe alt Dumnezeu nu stim; si intareste-ne pe noi intru a Ta marturisire!"
Deci, apropiindu-se catre cel ce adusese carnurile, le-a apucat si le-a aruncat ciinilor; asemenea si vinul l-a varsat pe pamint; iar sluga aceea ce adusese acele daruri, degraba s-a intors si a spus stapinului sau cele ce a facut Zoi. Catal, auzind acestea, s-a umplut de minie si indata a trimis sa-i aduca pe dinsii in casa sa. Iar cind ii duceau pe sfinti, Zoi intarea pe barbat si pe fii, zicindu-le: "Sa nu ne temem de minia paginului Catal si de muncile pregatite noua de dinsul; ci sa le rabdam cu vitejie ca, prin rabdare, sa intram in cetatea cea cereasca a lui Hristos, impreuna cu sfintii Sai". Stind ei inaintea lui Catal, acela a zis catre dinsii: "Spre cine ati nadajduit, cind ati indraznit a arunca darurile noastre ciinilor? Insa eu nu ma ingrijesc atit pentru a mea necinste, cit pentru necinstea marii zeite Fortuna". Iar Sfinta Zoi a raspuns: "Nadejdea si sprijinul nostru este Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu Cel viu; iar aceia pe care tu ii numesti zei, sint diavoli".
Zis-a Catal: "Voi porunci sa munceasca pe fiii tai, ca sa vedem de va putea sa-i izbaveasca pe dinsii Hristos, Care ziceti ca este Dumnezeu". Iar cind i-a dezbracat pe amindoi fiii si la munci i-a spinzurat si cu unghii de fier i-a strujit, atunci maica lor cea sfinta, stind si privind la patimirea lor, ii intarea pe dinsii, zicindu-le: "Rabdati cu vitejie, fiii mei, rabdati si nu va temeti de aceste munci care vin de la paginul Catal asupra voastra". Iar ei raspundeau: "Nu sint nimic aceste munci; spune spurcatului muncitor sa afle munci si mai mari, ca, prin patimirea cea desavirsita, sa cistigam cununile". Iar ea a zis catre Catal: "Pentru ce n-ai poruncit sa puna munci mai mari asupra fiilor mei si nu te silesti mai mult a-i munci? Caci intr-acestea ei nu simt dureri".
Atunci paginul Catal, batind foarte tare pe Sfinta Zoi si pe fericitul Esper, a poruncit ca pe toti sa-i arunce intr-un cuptor foarte tare incins si a pus pazitori linga cuptor. Iar Sfintii Mucenici sedeau in cuptor, cintind si laudind pe Dumnezeu. Auzind Catal cum ca mucenicii sint in cuptor vii si cinta, se mira foarte mult, cum acea putere atit de mare a focului n-a putut sa-i omoare pe dinsii si sa-i prefaca in cenusa; si, socotind ca printr-o oarecare vraja crestinii aceia biruiesc puterea focului, se gindea cu ce fel de alta munca mai cumplita sa-i omoare pe dinsii. Si s-a zis de la Sfintul Duh sfintilor mucenici in cuptorul cel cu foc: "Imbarbatati-va, caci Catal cauta ca prin mai mari munci sa va piarda pe voi". Iar ei, auzind acestea, s-au rugat, zicind: "Doamne Iisuse Hristoase, primeste in pace sufletele noastre!" Si indata si-au dat sfintele lor suflete in miinile lui Dumnezeu, in doua zile ale lunii lui mai, pe vremea lui Adrian.
A doua zi, paginul Catal, mergind la cuptor cu ai sai, au aflat trupurile mucenicilor nevatamate de foc, zacind cu fetele spre rasarit, ca si cum sfintele lor suflete se impreunasera cu cetele sfintilor mucenici, cu ale ingerilor si cu ale arhanghelilor. Atunci s-a auzit glas din cer, zicind: "Intrati, dreptilor, in Raiul Domnului nostru; iar tu, paginule Catal, vei merge in gheena, in focul cel nestins, ca sa te muncesti in veci".