Aducerea Cinstitului Vesmant Al Domnului nostru Iisus Hristos din Persia la Moscova
In zilele binecredinciosului imparat si marelui domn Mihail Teodorovici, singur stapanitorul a toata Rusia, si intru patriarhia prea sfintitului Filaret, tatal dupa trup si dupa duh al Imparatului, impa-ratea in Persia Abbas sah. Acela avand dragoste spre binecredinciosul imparat Mihail, adeseori trimitea la dansul pe solii sai cu daruri, asijderea si imparatul Rusiei ii trimitea lui inapoi pe solii sai cu daruri. Iar in anul de la zidirea lumii 7133, iar de la Nasterea lui Hristos 1625, in luna lui martie, a venit din Persia de la Abbas Sah, imparatul cel zis mai sus, un sol slavit cu numele Urusamvec, cu scrisoare si cu multe daruri cinstite. Acela a mai adus osebit de la imparatul sau, pentru preasfintitul patriarh Filaret, o scrisoare si un dar fara de pret, anume vesmantul Domnului nostru Iisus Hristos, intr-un sicrias de aur, impodobit cu pietre scumpe.
Imparatul Persiei instiinta in scrisoare ca, facand izbanda cu oastea si robind tara ivirilor, s-a aflat intre vesmintele mitropoliei, inchis tare intr-o cruce, acel vesmant al lui Hristos, pe care, luandu-l, l-a trimis in dar preasfintiei sale, Patriarhului Filaret al Moscovei. In aceeasi scrisoare, imparatul Persiei proslavea numele cel mare al Domnului Dumnezeului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos, zicand: „Daca cineva nu-L cinsteste cu cuviinta dumnezeiasca pe Acela (Domnul nostru Iisus Hristos), ca pe un Dumnezeu, acela sa fie ars cu foc fara de mila; iar cel care va aprinde focul asupra unui hulitor de Dumnezeu ca acesta, acela este vrednic de cinste si de marire".
Iar Preasfintitul Patriarh Filaret, primind cu bucurie acel mare dar, care era mai mare decat toate celelalte daruri pamantesti de mult pret, a chemat pe niste greci batrani iscusiti, care se intamplasera in acea vreme in cetatea Moscova, unii fiind din Ierusalim, iar altii din alte parti grecesti. Intre aceia era Nectarie, caruia i s-a dat in Rusia Arhiepiscopia Vologod si a marelui Perecom; si Ioanichie, care, inainte cu putina vreme, venise in Moscova cu Preasfintitul Teodor, Patriarhul Ierusalimului. Preasfintitul patriarh Filaret a intrebat pe acei greci, daca stiu ceva despre vesmantul Domnului si ce se aude de dansul prin partile grecesti. Atunci fiecare dintr-insii a spus cate ceva putin, cat li se intamplase sa auda.
Arhiepiscopul Nectarie a spus: „Pe cand eram arhidiacon la Preasfintitul Patriarh al Constantinopolului, am fost trimis de dansul in tara ivirilor, pentru o trebuinta oarecare. Acolo s-a intamplat de m-am dus la biserica ce se numea Ileta si am vazut intr-insa la strana dreapta si langa intaiul stalp, lumanari multe aprinse. Deci am intrebat preotii care erau acolo: «Ce este aceasta?» Iar ei mi-au raspuns: «Aici este pus vesmantul Domnului Hristos, pe care l-a adus de demult un ostas al tarii noastre, care a fost in Ierusalim pe vremea rastignirii Domnului. Si se fac aici multe minuni de catre acest vesmant al lui Hristos»".
Alti greci spuneau preasfintitului patriarh ca, in Palestina si in celelalte parti grecesti, se aude povestindu-se de cei dreptcredinciosi, ca vesmantul Domnului se afla la ivireni. Pentru ca, pe vremea rastignirii Domnului, a fost un ostas oarecare din partile Ivirului, care a castigat la sorti vesmantul Domnului, si l-a dus in Iviria, in tara sa. El l-a dat ca pe un mare dar surorii sale dupa trup care era fecioara, si a spus tuturor cele ce s-au facut pentru Hristos in Ierusalim. Iar fecioara aceea auzind cele povestite, a iubit acel vesmant al Domnului, si-l pazea la sine cu cinste. Apoi, dupa putina vreme, a sosit sfarsitul vietii ei si, cand murea, a poruncit ca in locul randuielilor celor de ingropare, sa-i ingroape trupul ei in vesmantul Domnului. Si a fost asa.
Iar dupa catava vreme, deasupra mormantului fecioarei aceleia a crescut un copac mare si foarte frumos. Iar in vremile marelui Constantin, imparatul grecilor si al romanilor, cand tara Iviriei a primit Sfantul Botez, atunci din copacul acela a curs mir cu bun miros si tamaduitor; si se ungeau cu acel mir cei cuprinsi de toate felurile de neputinte si de boli, si primeau tamaduiri. Iar dreptcre-dinciosii imparati ai ivirilor, vazand preaslavitele minuni ce se faceau, au zidit deasupra copacului aceluia o biserica vestita si au randuit episcop mai mare la dansa.
Si trecand multi ani, cand cu slobozirea lui Dumnezeu persii au robit intai tara Iviriei, atunci au pustiit si biserica aceea, in care era copacul acela izvorator de mir. Dupa aceea, chiar daca tara Iviriei s-a slobozit din jugul robiei persilor, dar copacul acela n-a mai fost acolo, nici mir tamaduitor de la locul acela nu mai curgea, fara numai cu un stalp era insemnat locul acela. Iar pentru vesmantul Domnului totdeauna se latea slava, cum ca este in tara Iviriei; si multi socotesc, ca dupa purtarea de grija a lui Dumnezeu, a fost luat de oarecare credinciosi din mormantul acela, spre paza sfinteniei, in vremea robiei. Iar cum s-a aflat dupa aceea in mitropolie, de aceasta nu se stie nicidecum. Iar preasfintitul Patriarh Filaret, auzind aceste instiintari pentru vesmantul Domnului, s-a sfatuit cu preasfintitii arhierei ai Rusiei - fiindca era atunci vremea sfantului marelui post celui de 40 de zile - si a poruncit ca sa se faca post si rugaciune prea cu deadinsul. Si in Duminica inchinarii Crucii, facand rugaciuni de toata noaptea, a poruncit ca pe acel mantuitor vesmant al lui Hristos Dumnezeului nostru sa-l puna pe cei neputinciosi, precum de demult binecredincioasa imparateasa Elena a pus Crucea lui Hristos pe un mort, pentru incredintare.
Si precum acolo s-a cunoscut Crucea lui Hristos din puterea cu care mortul a inviat, asa si aici s-a facut incredintare pentru vesmantul Domnului, caci cei ce patimeau de felurite neputinte, pe care se punea vesmantul lui Hristos, aceia primind grabnica tamaduire, se faceau sanatosi. De un dar ca acesta s-a umplut de mare bucurie binecredinciosul imparat si preasfintitul patriarh, si au poruncit ca in biserica cea mare soborniceasca a Adormirii Preasfintei Nascatoarei de Dumnezeu, inspre partea apusului, in unghi drept, unde era chipul Mormantului purtator de viata al lui Hristos, sa se tocmeasca un loc foarte cinstit si impodobit. Si acolo au pus vesmantul lui Hristos, care si pana acum este vazut de toti, si este cinstit cu vrednica datorie si cu cucernicie; de la care si pana astazi se dau tamaduiri bolnavilor care alearga cu credinta la el. Si s-a asezat praznuirea punerii vesmantului Domnului in 10 zile ale lunii lui iulie, intru slava lui Hristos Dumnezeului nostru, Celui impreuna cu Tatal, si cu Sfantul Duh, slavit in veci. Amin.